SEARA DE FILM: trei filme recente, trei tineri regizori

   
    27-09-2009    
         
       
         
    Miercuri, 7 octombrie, începând cu ora 18.00, la sediul ICR (Aleea Alexandru 38), în cadrul programului SEARA DE FILM, vor fi proiectate scurtmetrajele Tobogan intercontinental în regia lui Lucas Florian, Alogic 11 în regia lui Florin Kevorkian si Marea integrare în regia lui Marius Sopterean. Evenimentul este organizat de ICR împreuna cu Fundatia Culturala "Mircea Florian".
Cele trei scurtmetraje povestesc întâmplari petrecute în cei douazeci de ani ce au trecut de la evenimentele din decembrie ’89. La proiectii, alaturi de cei trei tineri regizori, vor participa personalitati marcante ale filmului românesc. Dupa proiectii, cei trei artisti vor sta la dispozitia spectatorilor pentru a raspunde la întrebari.
La SEARA DE FILM au confirmat participarea Marcel Iures, Roxana Guttman, Rudy Rosenfeld, Zoltan Butuc, Ioana Calota, Vlad Logigan, Prof. Univ. Dr. Laurentiu Damian si Conf. Univ. Stelian Stativa.
Intrarea publicului este libera.
   
    Source: ICR.ro    
         
         
   

Radio Romania Cultural va invita la spectacolul multimedia "Eu, Eugen Ionescu!"

   
    10-09-2009    
         
       
         
   

"Eu, Eugen Ionescu" este titlul spectacolului multimedia la care Radio Romania Cultural va invita sambata, 12 septembrie, incepand cu ora 20.30, pe scena in aer liber a Festivalului International "George Enescu".

Actorii Alexandru Repan, Marcel Iures, Rodica Mandache si Marius Manole vor reconstrui o schita de portret, printr-un dialog al vorbelor celebre. Muzica propusa de Irinel Anghel, Sorin Romanescu, Virgil Oprina si Andrei Kivu, precum si imaginile inedite pastrate in fotografiile-document realizate de Sorin Radu si surprinse in grafica subiectiva a portretelor semnate de Dan Cioca vor completa acest spectacol multimedia realizat de Mihai Lungeanu, dupa un scenariu de Rodica Mandache, cu ocazia centenarului Eugen Ionescu.

Scena in aer liber a Festivalului International "George Enescu" va asteapta la spectacolul multimedia "Eu, Eugen Ionescu", un eveniment marca Radio Romania Cultural, transmis in direct de TVR Cultural.

   
    Source: SSR.ro    
         
         
   

"Doare inima! Doare mintea-n cap"

   
    05-09-2009    
         
       
         
   

Un regizor: Radu Gabrea. Un actor principal: Florin Piersic jr. Un film marturie: "Calatoria lui Gruber". Si un guest star: Marcel Iures. Pentru a doua oara în cariera sa actoriceasca, si la o distanta de 20 de ani, Iures "se întâlneste" cu un personaj evreu.

   
         
    Cel mai recent film al regizorului Radu Gabrea, "Calatoria lui Gruber", s-a lansat ieri în cinematografele din Bucuresti si din tara. Actiunea filmului este plasata în anul 1941, la scurt timp de la atacarea Rusiei Sovietice de catre Germania si România. Curzio Malaparte, scriitor italian (personaj interpretat de Florin Piersic jr, care avea sa scrie în anul 1944 celebrul si cutremuratorul roman Kaputt) si corespondent de razboi pentru Corriere della Sera, în drumul sau catre front, ajunge la Iasi. Malaparte sufera de o alergie severa si unica sa posibilitate de a se vindeca este sa gaseasca un medic evreu pe nume Josef Gruber. În timpul cautarii, Curzio descopera ca doar cu câteva zile înainte de sosirea lui în oras avusese loc un pogrom, în urma caruia un mare numar de cetateni de origine evreiasca din Iasi au fost fie omorâti în curtea Chesturii, fie evacuati cu trenul catre o destinatie incerta, si ca doctorul Gruber ar putea fi printre ei. Ajutat de Guido Sartori, consulul italian de la Iasi, Malaparte încearca sa obtina un mandat oficial de aducere pentru doctorul evreu. Se loveste însa de indiferenta birocratiei si mai ales de dorinta evidenta a autoritatilor române de a ascunde ceva în legatura cu ultimele evenimente. «Calatoria lui Gruber» este un film pe care m-am simtit dator sa îl fac. Este o evocare zguduitoare a unor evenimente despre care multa vreme nu s-a vrut sa se stie nimic în România", a declarat Radu Gabrea. Filmarile s-au desfasurat pe parcursul a 28 de zile atât la Iasi, cât si în Bucuresti, iar bugetul estimativ s-a situat în jurul sumei de 750.000 de euro.

Jurnalul National: În aceasta perioada pregatiti câteva proiecte de film. În "Calatoria lui Gruber", lungmetrajul regizorului Radu Gabrea, jucati rolul doctorului evreu Gruber. Desi spuneati ca personajul dumneavoastra apare doar la finalul filmului, într-o singura secventa, practic toata povestea este legata de el, de acest Gruber. Din anumite puncte de vedere, el este personajul principal...

Marcel Iures: Dramaturgic vorbind, da. Si asta pentru ca se vorbeste în permanenta despre el. Este un personaj destul de misterios, dar... de regula, nu-mi place sa vorbesc despre personajele pe care le-am jucat.

De ce asta?

În primul rând, pentru ca nu eu trebuie sa vorbesc despre ele, si apoi... pentru ca nu am de ce sa încep sa povestesc. Este bine ca publicul sa descopere singur. Ceea ce probabil se va întâmpla si cu acest personaj. Tot ce pot spune este ca filmul poarta masura creatorului sau. Este un film care are o anume doza de discretie, de masura, de condescendenta si bun-simt. Sunt convins ca va placea publicului român.

Probabil ca aceasta discretie a filmului de care spuneti este în strânsa legatura cu personalitatea regizorului...

Evident, masura aceasta este a omului si a artistului Radu Gabrea. Tot domnul Gabrea va termina, daca nu cumva a si terminat, un alt film. Acolo am un alt rol, tot mic, episodic - dar extrem de important din punct de vedere dramaturgic.

Ce trateaza filmul?

Este vorba despre închisorile comuniste... mai exact despre ce au facut comunistii svabilor si sasilor dupa 1949. Risc o presupunere, dar cred ca Radu, prin valoarea si forta pe care le are ca om si ca artist, e fascinat cumva de ceea ce ma fascineaza si pe mine. Si încap multe opere cinematografice si chiar de teatru pe acest subiect. Comunistii nu i-au iertat nici pe români, nici pe germani, nici pe evrei. Partidul Comunist a continut toate aceste minoritati, iar aceasta componenta, aproape mistica, s-a razbunat pe etniile de orice fel din tara în care traim. Este fascinant si uimitor în acelasi timp si merita insistenta în a pune întrebari si a descoperi povesti, cazuri, suferinte legate de acest subiect.

Revenind la "Calatoria lui Gruber", în momentul în care ati primit scenariul, v-ati amintit de faptul ca ati mai primit rolul unui evreu? S-a întâmplat în 1989, si ma refer la filmul domnului Nicolae Margineanu, "Un bulgare de huma", un film despre prietenia dintre Creanga si Eminescu în care dumneavoastra jucati rolul unui bibliotecar evreu.

Ah, eram aproape pusti pe vremea aceea. Nu, nu m-am gândit la asta...

V-ati documentat în vreun fel pentru rolul din "Calatoria lui Gruber"?

Aici documentarea este mai mult cu sufletul decât cu cartile, dictionarele sau cu documentele. Filmul are un subiect extrem de dureros. Doare inima. Doare si mintea-n cap când te gândesti la un astfel de subiect, la asemenea destin. Si nu e normal? Ce documente sa mai consulti? Pe mine ma intereseaza mai tare etica, destinul, tragicul.

Cum vi s-a parut Florin Piersic jr în rolul sau?

Special.

Spuneati ceva despre alte proiecte de film pe care le aveti...


Mi-e greu sa vorbesc acum despre ele... abia am terminat unul dintre filme - genul de road movie -, în procent de 95% este gata, în regia lui Lucian Georgescu. Se numeste "Fantoma tatalui" si este o foarte frumoasa poveste. Probabil ca va fi vizibil la începutul anului viitor. Pe scurt, în film este vorba despre un om care pleaca din America pentru a-si cauta radacinile în Bucovina. Un alt film în care joc se numeste "Sfârsitul ploilor", al lui Alex Tataru. Speram sa gasim finantare pentru a-l face. Deocamdata suntem în faza în care strângem bani pentru el. Ideea este ca niciodata nu stii daca trebuie sa strângi bani pentru povestea pe care ai scris-o sau daca trebuie sa mai tai din povestea pe care ai scris-o, atât cât sa capeti suma de bani de care ai nevoie sau ai putea-o avea. Este un cosmar.
   
    Source: Jurnalul.ro    
         
         
   

Timp de trei zile orasul de suflet al lui „Nea Marin” este în sarbatoare

   
    28-08-2009    
         
   

Cea de-a IX-a editie a Zilelor orasului Bailesti si cea de-a II-a editie a manifestarii „Acasa la Nea Marin”, au debutat astazi cu un program artistic, demonstratie de carturi si alte momente artistice

   
         
   

Manifestarile dedicate orasului vor continua sâmbata cu un concurs de cros si de sah, lansare de carte, vernisaj de pictura, acordari de distinctii, recital de muzica folck, muzica usoara si etno, dar si alte concursuri si expozitii.  Nu vor lipsi momentele umoristice, ca doar e orasul natal al inegalabilului Amza Pellea

   
         
   

La editia din acest an este asteptat si presedintele Traian Basescu. Potrivit primarului Costel Pistritu, presedintele Basescu si sotia sa, Maria, vor ajunge la Bailesti sâmbata dupa – amiaza.  Alaiul prezidential va parcurge pe jos drumul pâna în fata Casei Memoriale „Amza Pellea”. De asemenea, actorul Marcel Iures este asteptat la Zilele Bailestiului, care va sosi împreuna cu fiica lui Amza Pellea, Oana

   
   

Source: Adevarul.ro

   
         
         
    Anonimul 2009, un festival exclusivist
   
   

24-08-2009

   
         
   

Aflat la editia a VI-a, Festivalul de Film Anonimul s-a desfasurat intre 10 si 16 august, in doua locatii invecinate din Sfintu Gheorghe. Astfel ca, in timpul zilei, filmele au putut fi vazute in salile Complexului Cinema din Green Village, unde intrarea s-a facut pe baza de invitatii, iar in timpul noptii toate productiile s-au proiectat in camping, pe un ecran gigant, in aer liber

   
         
   

Turistii s-au putut delecta si cu un concert Songs for Andy Warhol’s Screen Tests, sustinut de catre Lucian Ban, Sorin Romanescu, Silent Strike, impreuna cu artistul Dan Basu, avind ca background si inspiratie screen testele celebrului artist american Andy Warhol, urmat de proiectii de filme pina spre dimineata. Proiectul initiat de pianistul roman Lucian Ban, actualmente rezident la New York, a fost prezentat in premiera in cadrul Festivalului de Film Anonimul, cu mare succes la public. De altfel, concertul programat initial sa dureze

   
         
   

45 de minute a tinut aproape o ora si jumatate, artistii fiind incurajati de publicul cinefil din Sfintu Gheorghe sa continue spectacolul.

   
         
   

Referitor la editia de anul acesta, presedintele festiva­lului, Marcel Iures, a declarat: „Din tot anonimatul, incepe sa se iveasca ideea de prestigiu, ca suma a unei liste de cuvinte ca discretie, modestie, pasiune, consecventa si generozitate. Spre aceasta se indreapta Anonimul!“. Marcel Iures nu a putut ramine la festival decit trei zile, fiind chemat „la datorie“, de catre impresarul sau american. Se pare ca Iures pregateste noi proiecte la Hollywood, in ultimele luni fiind prezent peste Ocean pentru mai multe castinguri. Pentru actor, zilele petrecute in mijlocul naturii au insemnat cel mai placut mod de a-si incarca bateriile. El a mers alaturi de invitatii festivalului intr-o excursie cu barcile prin rezervatia biosferei Delta Dunarii, iar seara s-au delectat cu un concert sustinut de catre Cvartetul Ambiance, la malul marii

   
   

Souce: Revistavip.net

   
         
         
   

“Calatoria lui Gruber” ajunge în Australia

   
   

14-08-2009

   
         
   

Dupa prezentarea cu succes la numeroase festivaluri internationale precum European Union Film Festival, Chicago, si Romanian Film Festival - Tribeca Cinema, New York, si dupa vizionarea filmului în locuri precum Toronto, Atlanta, Ierusalim si Buenos Aires, tragicomedia “Calatoria lui Gruber”, cel mai recent film al regizorului Radu Gabrea, ajunge în Australia.

   
         
       
         
    Premiera pe continentul australian va avea loc pe 16 august, la ora 18.00, la centrul ACMA (Australian Centre for the Moving Image) din Melbourne.    
         
    Beneficiind de un scenariu original scris de Razvan Radulescu si de Alexandru Baciu si avându-l ca protagonist pe Florin Piersic jr., “Calatoria lui Gruber” prezinta evenimente istorice ascunse cu grija pâna nu demult. Filmul este povestea vizitei la Iasi a scriitorului si ziaristului italian Curzio Malaparte, autor al celebrului roman “Kaputt”, la câteva zile dupa începerea razboiului împotriva Rusiei sovietice, prin iunie 1941. În “calatoria” sa, Florin Piersic jr. este însotit de Marcel Iures, Claudiu Bleont, Razvan Vasilescu si de actorul german Udo Schenk.    
         
    În tara, filmul va avea premiera pe 4 septembrie.    
    Source: Cotidianul.ro  
       
       
   

Festivalul pustilor

 
    13-08-2009  
       
     
       
   

ndragostiti de teatru si frustrati ca în orasul lor (Alexandria) nu e nici teatru, nici un cinematograf, un grup de copii (cu vârste între 16 si 19 ani) a decis, acum patru ani, sa organizeze un festival la care sa participe trupe de tineri actori din întreaga tara.

 
       
   

E povestea Festivalului National de Teatru Tânar Ideo Ideis, al carui presedinte este Marcel Iures, iar patroana spirituala, Angela Gheorghiu.

"Ati fost vreodata în Alexandria?" "Si cum vi s-a parut?" "Urâtel doar? Mie mi se pare ca e un fel de cimitir al unor vestigii de mult uitate. Este groaznic! Si pe-acolo au trecut niste oameni, mai mult chiar exista oameni de mare putere: intelectuala, spirituala... Alexandria trebuie practic recladit." Sunt vorbele lui Marcel Iures. Despre un oras intrat fara voia lui în pacatul de a fi...sters. Nebagat în seama. Dar de patru ani încoace, orasul fara cinematograf si fara teatru începe sa iasa la suprafata, precum vrejul de fasole din poveste, si sa se înalte rapid. Macar dintr-un anumit punct de vedere: cultural.

De patru ani se desfasoara la Alexandria Festivalul National de Teatru Tânar Ideo Ideis, festival început ca un vis si devenit între timp o adevarata comunitate. Festival initiat de niste pusti, pentru ca mai toti sunt nascuti prin anii 90. Un festival la care participa trupe de teatru tânar din toata tara, un festival care are ca sustinatori morali (si nu doar) personalitati precum Angela Gheorghiu, Marcel Iures, Catalin Stefanescu, Andi Vasluianu, Marius Manole, Vlad Zamfirescu.

Un festival care, desi îsi tine spectacolele într-un loc cu mult sclipici pe exterior (în mod normal cladirea, fosta casa de cultura, functioneaza ca discoteca), straluceste cu adevarat numai atunci când e însufletita de actorii liceeni. Un festival care ofera momente remarcabile de teatru facut de niste tineri pentru care valorile adevarate nu sunt decibelii dati la limita maximului, nu sunt caii putere alergati pe sosele, nu sunt scopurile mercantile, adevaratele lor valori le afla în lucruri simple.

"Verbe grele la noi, ca a putea, a face, acolo au reusit - spune Marcel Iures. Acolo se merge mai departe. Si cât vom mai avea capul pe umeri si minte în el, îl vom sustine. Este printre putinele festivaluri din România care are o directie. Este foarte frumos ce fac si au crescut normal, natural, nu si-au pierdut nici mintile de succes, au o masura, au învatat sa strânga bani, sa-i dramuiasca, sa-i cheltuie cum trebuie. Au învatat sa traiasca în echipa si ne-au dat o lectie: se cheama prietenie. Si daca este prietenie, e spirit de sacrificiu si rabdare si îngaduinta si generozitate si a trai tot împreuna: atât victorii, cât si înfrângeri".

Anul acesta, festivalul din Alexandria (ajuns la cea de-a patra editie) se desfasoara între 15 si 22 august si sunt în jur de 100 de participanti (liceeni si actori profesionisti). Ideo Ideis include patru sectiuni: competitia (între spectacolele celor noua trupe de liceeni din mai multe orase ale tarii), atelierele de teatru (sustinute de actori profesionisti si de studenti în anii terminali la universitatile de teatru din Bucuresti si din Cluj), "Cinemateca târzie" si evenimentele speciale care bifeaza spectacolele "Undo 90" (Teatrul Luni de la Green Hours), "Zaruri si carti" - Teatrul Metropolis si "Mascariciul", spectacolul-minune, dupa Cehov, în care joaca Horatiu Malaele si Niculae Urs.

ÎNCURAJARILE LUI JEREMY IRONS
Povestea tinerilor din Alexandria pasionati de teatru a ajuns chiar si la urechile lui Jeremy Irons, prin intermediul Angelei Gheorghiu. "Felicitari pentru implicarea în Festivalul National de Teatru Ideo Ideis - a transmis actorul. Teatrul îi uneste pe participanti într-un proiect comun. Te obliga sa lucrezi împreuna pentru binele tuturor, te face sa îl asculti pe celalalt, sa fii generos, sa îti îndrepti atentia si catre ceilalti... Îmi pare rau ca nu pot fi acolo pentru festival, dar sunteti pe mâini bune cu Angela Gheorghiu, una dintre cele mai bune cântarete de opera din lume (...) Mult noroc!"

Testimonialul lui Jeremy Irons a fost prezentat ieri în cadrul conferintei de presa care s-a tinut la subsolul Librariei Carturesti si care a anuntat cea de-a patra editie a Festivalului National de Teatru Tânar Ideo Ideis. La conferinta au participat Marcel Iures, Catalin Stefanescu, Marius Manole si Mihaela Michailov, în calitate de prieteni ai festivalului si de membri ai juriului.

 
    Source: Junalul.ro  
       
       
   

Doua trupe de teatru din Botosani la Festivalul Ideo Ideis!

 
    13-08-2009  
       
     
       
    Soprana Angela Gheorghiu este principalul sustinator al editiei a patra a Festivalului de Teatru Ideo Ideis, care se va desfasura în perioada 15 - 22 august, la Alexandria, a declarat Andreea Bortun, unul dintre initiatorii proiectului cultural.

"Angelei Gheorghiu i s-a parut frumos ceea ce facem si ne sustine", a declarat Andreea Bortun, initiator si director Ideo Ideis.

Principal sustinator al Festivalului Ideo Ideis, Angela Gheorghiu-care nu va fi prezenta la Alexandria pe perioada evenimentului - le-a vorbit despre evenimentul cultural apropiatilor sai, printre care se numara si actorul englez Jeremy Irons.

Acesta a trimis un mesaj de felicitari si încurajare echipei care organizeaza Festivalul de Teatru.

În mesajul sau video, Jeremy Irons îi felicita pe initiatorii proiectului si vorbeste despre tot ceea ce presupune conceptul de teatru - comunicare, generozitate, pasiune, cunoastere si integrare sociala.

"Nu se poate sa nu vii la un eveniment care, chiar si ca idee, este mai tare decât europarlamentarele. Daca nu traiesti pentru sau lânga un eveniment ca acesta, atunci pentru ce traiesti?", a declarat actorul Marcel Iures, presedinte de onoare al Festivalului, care a elogiat demersul cultural al tinerilor organizatori.

"Este foarte important pentru un actor care profeseaza de ceva timp sa fie în preajma unui fenomen tânar, unde înveti mai mult decât într-un an de stagiune", a spus, la rândul sau, actorul Marius Manole, care s-a declarat, totodata, impresionat de pasiunea si profesionalismul tinerilor care participa la acest festival.

La editia a patra a Festivalului Ideo Ideis vor participa noua trupe de teatru, printre atractiile evenimentului numarându-se o reprezentatie speciala a regizorului canadian Michael Devine, care a lucrat cu tineri actori români si la spectacolul "Mascariciul", cu Horatiu Malaele.

Printre spectacolele care vor putea fi urmarite în cadrul celei de-a patra editii a Festivalului de Teatru Ideo Ideis se numara:

"Ventrilocul", de Larry Tremblay (trupa Atelierul de teatru, Colegiul National Mihai Eminescu Botosani), Regia Lenus Teodora Moraru

"Tabloul", de Eugen Ionescu (trupa Arca lui Noe, din Bucuresti),

"O comedie neagra", de Peter Shaffer (trupa Brainstorming, din Bucuresti),

"Capcana", de Robert Thomas (trupa Morphia, din Craiova) si

"Bine mama, dar astia povestesc în actul doi ce se întâmpla în actul întâi", adaptare dupa Matei Visniec (trupa Just weee, Colegiul Tehnic Gh. Asachi Botosani), Regia Ana Maria Cazacu.

La sectiunea "Evenimente speciale", spectatorii pot urmari spectacole precum:

"Zaruri si carti", de Sam Henry Kass (Teatrul Metropolis din Bucuresti),

"Undo 90. Masina timpului", adaptare dupa piesa "Do over", de Frederick Stroppel (Teatrul Luni de la Green Hours, Bucuresti) si

"Lectia", de Eugen Ionescu (UNATC "Ion Luca Caragiale", din Bucuresti).

Botosanenii nu sunt la prima participare la Festivalul Ideo Ideis, actorii Colegiului Eminescu castigand numeroase premii in editiile trecute, printre care si trofee
 
    Source: Stiri.Botosani.ro  
       
       
   

Marcel Iures: "N-am învatat la Hollywood ABC-ul meseriei"

 
    12-08-2009  
       
     
       
   

Actorul, care a jucat la Hollywood alaturi de Morgan Freeman, Brad Pitt, Bruce Willis sau George Clooney, spune ca nu e tentat sa plece din România deoarece are multe de facut aici.La începutul lui septembrie va fi lansat cel mai nou film al regizorului Radu Gabrea, "Calatoria lui Gruber". Marcel Iures îl interpreteaza pe evreul Josef Gruber, medic alergolog.

 
       
    Cum credeti ca vor primi românii acest film care are subtilitatile lui, amuzamentul lui, ironia lui, are multe chei care trebuie dezvaluite?E un subiect delicat pogromul de la Iasi din anul 1941, când au fost omorâti mii de evrei.

Probabil ca va fi gustat de oameni care au o formatiune adecvata. Din pacate, zgomotul în jurul acestui subiect e atât de mare încât cred ca va trebui promovat într-un fel destept ca sa aiba succes. Ideea filmului vine din capul regizorului, din talentul lui, din educatia lui, din cum traieste el pe pamânt. E un om fin. Vorbim de un om care discerne, care are respect fata de suferinta, fata de adevar, dar si fata de minciuna.

Aici e o dialectica, este o recuperare a ceea ce stim si a ceea ce putem proba si legenda acestui adevar. Când corespund, te ia groaza. Îti vine sa cazi în genunchi. Când nu corespund – si aici sunt punctele când masura sare de la locul ei – în zona aceasta se naste bascalia. Cred ca ceea ce a facut Radu Gabrea poarta amprenta masurii. E mai mult ca o pilda, ca o ghicitoare. Sigur ca majoritatea oamenilor ar fi vrut mai mult, ar fi vrut sa vada, sa simta.

Sa-l vada pe Gruber, sa-l deplânga, sa-l urasca si asa mai departe. Dar, nu. Una dintre calitatile filmului este aceasta: discretia. De ce spun asta? Pentru ca si eu am fost tentat. Mi s-a parut în zona timida tratarea subiectului. Dupa aceea, mi-am dat seama ca, fata de ceea ce s-a spus de sute sau de mii de ori în alte filme, este o atitudine absolut corecta cea abordata de Radu Gabrea, naturala, care deriva din el ca om, ca artist.

Miracolul libertatii

Cum trebuie privit acest film?

Eu l-am vazut o singura data. Nu pot sa dau prognoze. E si o boala acum, în lumea moderna. Asa-zisii formatori de opinie le sugereaza celorlalti cam ce atitudine sa aiba. 99 % din omenire are o opinie si si-o exprima fara sa fie a ei. Oamenii pornesc de dimineata, de când se scoala din pat, cu o opinie, care s-a copt, care s-a închegat peste noapte.

Aud ceva la radio si brusc au o opinie, care nu e a lor. Ca sa ai o opinie, ceea ce înseamna un punct de vedere, o pregatire pentru un dialog, presupune sa asculti, sa ai argumente, sa discerni. Ma feresc cu obstinatie sa sugerez cuiva ce sa înteleaga. La urma urmei, este unul dintre miracolele libertatii. De a lasa omul sa înteleaga si sa simta ce crede el.

Care a fost reactia dvs. când ati citit scenariul filmului regizat de Radu Gabrea? N-ati simtit cumva ca, de zeci de ani, la români treaba se rezolva cu interventii, cu telefoane peste telefoane si cu „pile“ la sefii cei mari?

Nu cred ca putem vorbi în termeni atât de gravi. Subiectul e grav la nivel de planeta, de etica a sângelui, sa zic asa. Dar nu cred ca putem sa aruncam poporul român în împrejurarea aceasta. Ar trebui aruncate atunci toate popoarele. Nu despre asta vorbim.

Vorbim de o anume masura care vine din circumspectia pe care o are poporul român de când e el pe lume, un popor care a trait pas cu pas lucrurile. Istoria noastra a fost dedesubtul nostru. Cineva a lasat baltile de sânge sa se zvânte, a lasat toate aproximarile si toata harmalaia de deasupra, a coborât undeva în subsol si s-a apucat sa scrie. Cât s-a priceput. Dupa aceea, a cam îngropat ce a scris. 

Cum a venit propunerea de a juca în „Calatoria lui Gruber“?

Pur si simplu. Cu Radu Gabrea am o relatie de prietenie si de colegialitate placuta. M-a sunat si mi-a zis: am un rol despre care e vorba în tot filmul. Personajul apare o secventa si gata. Mi-a placut ideea.

Nu v-a deranjat ca apareti abia în finalul filmului?

Dupa cum se vede (râde)... Nu m-a deranjat deloc. Sper sa aiba sens.

Teatrul Act trece criza cu prieteni

Spuneati într-un interviu ca teatrul se hraneste din crize, iar conditia creatiei sunt criza, poticneala, neputinta. Acum, ca traim vremuri de criza, cum supravietuieste Teatrul Act, al carui director sunteti?

Bine, ca sa zic asa. Pentru ca Teatrul Act are prieteni si a trait cu prieteni, care au o masura minunata. Vedeti?... Poti sa fii pus în împrejurari de criza si atunci când ai foarte multi bani. Poate mai cu seama atunci. În arta, ideea de bani nu functioneaza decât ca o punte. Banul nu e la baza culturii. Cel putin nu la baza ei sacrala. În clipa când se amesteca arta cu civilizatia, doua notiuni complet separate dupa parerea mea, se nasc noi etaloane.

Când vrei sa faci cultura pentru toata tara, pentru populatie, lucrurile se zdruncina si e normal asa. Se zdruncina acolo unde nu corespunde efortul de a cerne cultura cu efortul de educatie. Ea devine o forma nationala, gigantica, guvernamentala, care e valabila ca efort, doar ca e golita de persoana, de emotie. Am prins de veste de aproape 100 de ani ca în Vest, ceea ce urmeaza sa se întâmple presupun si la noi, se ia în calcul o parte vitala, asa-zisa anonima în termeni nationali, în schimb, extrem de importanta pentru ca este o parte ultranecesara pentru fenomenele complementare.

Vorbesc de ONG-uri, de asociatii, de asa-zisii independenti. Mereu trebuie facuta corectia. Independent nu înseamna împotriva culturii sau a poporului sau a limbii în care evoluezi. Nu! E o stare de spirit care costa nu atât bani, cât energie, neuroni. E ca o descarcare naturala.

Cum ati reusit sa ridicati un teatru independent în România, la patru-cinci ani dupa Revolutie, si sa faceti din el o institutie de referinta? V-a fost de ajutor celebritatea câstigata la Hollywood?

Stiti cum e? E ca-n viata. Daca ai un motiv, oase tari, genunchi mai ales si o coloana vertebrala cât de cât la locul ei, dreapta adica si nu esti trufas si vrei sa împartasesti si sa faci împreuna cu cineva lucrul acesta, reusesti. E o chestiune de asezare corecta, de împartasire cu ceilalti a ideilor, a dorintelor.

E nevoie de rabdare. Si se întâmpla. Pur si simplu. Asta nu înseamna ca trebuie sa te culci în aceasta pozitie si sa astepti. Nu! Rabdare în sensul de a insista, de a-ti asuma, de a deschide si ochii, si urechile, si inima. Cred ca oamenii au început sa învete sa ceara ajutor. Trebuie sa ceri ajutor
 
       
   

"Sa dai si sa ceri ajutor"

Nu trebuie sa ne fie rusine sa cerem ajutor, nu?

Cum sa-ti fie rusine? De ce sa-ti fie rusine? E baza vietii. Sa dai si sa ceri ajutor. E forma cea mai profunda în viata crestina.

Si daca ni se spune „nu“ o data, de doua ori, de trei ori?

Se adauga. E o treapta. E mai important sa ti se spuna „nu“ decât sa fii dus cu vorba. E mai limpede. Macar stii despre ce e vorba.

Cum a fost trecerea de la cinematografia româneasca la cea care se face la Hollywood?

N-a trebuit sa urc pe Everest de pe Dealul Spirii. În niciun caz. Eram pregatit.S-au facut filme valabile si în România si tehnica e aceeasi. Parerile sunt diferite. Programele dupa care functioneaza cele doua cinematografii e diferit. Dar miscarile sunt tot alea.

N-am învatat la Hollywood abc-ul meseriei. În niciun caz. Ba stiam mai multe litere fata de cei din sistemul occidental. Cunostintele nu se satureaza niciodata. Sunt alte viteze acolo, alte niveluri de datorie ale profesiei, de eficienta, dar e tot cu o camera de filmat, cu un grup de oameni care face productia, altul care face creatia. N-a fost niciun soc.

Cum v-ati înteles cu actorii alaturi de care ati jucat în filmele americane: Brad Pitt, Bruce Willis, Morgan Freeman, Antonio Banderas?

Bine, bine. Sunt oameni ca toti oamenii. Cu dureri, nevoi, cu junghiuri, cu uimiri, ca toti ceilalti. A fost evident ca exista o mare diferenta între ceea ce spune media si cum e omul în realitate.

"Am preferat sa ramân în România"

De ce nu ati acceptat sa va mutati la Hollywood atunci când v-a cerut acest lucru agentul dvs. în urma cu ceva ani, la începuturile carierei în cinematografia mondiala? Mai mult, agentul v-a spus ca sunteti om de trei-patru milioane de dolari pe an.

Asa a iesit ca a fost un refuz. Dar n-a fost un refuz. Probabil ca nici n-a fost în stelele mele configuratia aceasta. Am zis ca n-am de ce sa ies dintr-o lume ca sa ma duc în alta cu rezultatul de nu stiu câte zeci de milioane de dolari. Poate nici atât. Îmi vad de treaba si, daca viata vrea, o sa fac si bani...

Dar baza nu era sa fac bani, ci sa exist în propria cultura. Nici macar nu e eroism. E o chestiune normala. Senzatia pe care am avut-o atunci era ca pierd un drum pe care viata curgea linistita, ca sa ce? Da, am înteles: sa devin bogat. Dar exista o întoarcere. Pentru ca nimeni nu pleaca rupându-se definitiv de limba, de cultura, de familie, de neam, de pamânt. N-am avut deloc ideea ca eu as fi putut face lucrul acesta. Am preferat sa ramân în România. 

Acum sunteti tentat sa plecati din România?

Nu vreau sa plec. Am atât de multe lucruri de facut aici.

Vreti sa construiti ceva aici pentru publicul român...

Sa continui. De construit, am construit. Si sa evit capcanele care sunt la tot pasul. Ele vin din zona în care se deschid multe orizonturi, care sunt fictiuni, cum e ideea de a dainui. E una dintre cele mai grozave fictiuni si capcane în care poate sa cada arta: sa dainuie. Mai ales, arta teatrului, care are o regula a nedainuirii pentru ca e regula prin care ea dainuie. De fapt, ea nici nu dainuie, ci persista.

"În arta, ideea de bani nu functioneaza decât ca o punte. Banul nu e la baza culturii."
Marcel Iures
actor

 
       
   

"Nici nu ma gândesc ce filme s-ar produce daca ar fi sustinute"

Marcel Iures (dreapta), alaturi de Florin Piersic jr, în filmul „Calatoria lui Gruber“


Teatrul românesc se îndreapta spre directia cea buna?

Teatrul românesc este pe directia cea buna. Curând o sa împlinim 200 de ani de arta a teatrului pe pamânt românesc. Arta teatrului nu poate gresi nici macar atunci când este aservita, micsorata sau mototolita. E ca o piele care respira si expira în permanenta. Ea se hraneste cu propriile neputinte, cu spaimele ca dispare, ca nu e adânca, complexa si asa mai departe. N-am nicio teama ca arta teatrului din România e gresita.

Dumneavoastra va miscati si în lumea filmului. Despre cinema-ul românesc puteti spune aceleasi lucruri?

Era secatuita ideea de varietate, de individualitate, înainte de ’89. Tipul social al românilor era unul singur: daca se putea abiografic, care n-avea comentarii, slabiciuni, împotriviri, sperante, altele decât cele care se gaseau în statutul Partidului Comunist. Dupa ’89, harmalaia si-a spus cuvântul. Au disparut prioritatile si în cultura, si în economie. Totul a devenit de vânzare. Confuzia a fost foarte mare.

Descumpanirea artistilor a fost profunda. Cred ca, în functie de cumpana prin care a trecut comunitatea oamenilor de arta, trebuie judecata înaltimea la care s-a hotarât ea sa sara, la un moment dat, în raport cu istoria filmului. Ori, cineva a trebuit sa apuce firul acesta, sa-l înnadeasca, si exista înnadituri bune. Vorbesc aici de Puiu, de Mungiu, de Muntean, de Porumboiu, de Mitulescu si asa mai departe. Sunt la început, sunt oameni tineri care au dat dovada de cinste. S-a întâmplat sa fie si premia­ti. Iata, se înnoada.

Pentru a se întâmpla lucruri marete în continua­re e nevoie de sustinere. De unde ar trebui sa vina ea?

Pâna acum n-am vazut ca autoritatile au un punct de vedere. As zice chiar ca nu au un punct de vedere si-l alimenteaza cu bani putini. Tocmai ca sa ascunda ca n-au un punct de vedere. Si atunci, din aceasta lipsa e într-adevar un miracol daca e sa judecam drept ce au facut tinerii.

Ca au luat si Palme d’Or, si Ursi, si Leoparzi. Ce judecam? Un succes mare pe o non-intentie? E un miracol. Doar ca nu putem sa nu regretam ca daca ar exista un punct de vedere si cinemaul românesc ar fi pe lista importanta a Guvernului, ar fi o prioritate, cu investitii, cu o strategie, seriozitate, îndrazneala, atunci lucrurile ar merge. Nici nu ma gândesc ce filme s-ar produce daca ar fi sustinute.

Daca s-ar strânge mai multi oameni ca dvs., ca Mungiu sau ca Puiu, care ar semna petitii peste petitii, credeti ca s-ar schimba ceva?

Dupa parerea mea ar fi o capcana. Dam într-un fel de sindicalism ca sa slujim ideea de personalitate. Nu! Exista câteva talente, câteva persoane care au un punct de vedere si vor sa spuna ceva si statul român, care are putere financiara, însa n-are idei, n-are suflu si nu-i trece prin cap sa foloseasca la maximum sau sa provoace aceasta mâna de artisti, având grija si punând conditii.

Calatoria lui Marcel Iures

Teatru si film. Marcel Iures s-a nascut la 2 august 1951, la Bailesti. A pus bazele primei scene independente de teatru din România. Din 1995, este presedintele Fundatiei Cultural Artistice „Teatrul Act“A primit de doua ori titlul pentru cel mai bun actor de teatru din România. Printre cele mai importante roluri în teatru se numara aparitiile în „Richard al II-lea“, „Richard al III-lea“, „Hamlet“, „Caligula“ sau „Cetatea Soarelui“. Pe plan international, a devenit celebru pentru interpretarile din „Razboiul lui Tom Hart“, "Amen“, „Interviu cu un vampir“, "Pacificatorul”, "Gool!“

Un nou rol. „Calatoria lui Gruber“, în regia lui Radu Gabrea, va intra în cinematografele din tara la 4 septembrie. Actiunea filmului are loc în anul 1941, la scurt timp de la atacarea Rusiei Sovietice de catre Germania si România. Curzio Malaparte (Florin Piersic jr), scriitor italian si corespondent de razboi, în drumul sau catre front, ajunge la Iasi. Malaparte sufera de o alergie. Pentru a se vindeca, e sfatuit sa ia legatura cu un medic evreu pe nume Josef Gruber (Marcel Iures). În timpul cautarii, Curzio descopera ca, înainte de sosirea lui în Iasi, avusese loc un pogrom în urma caruia un mare numar de evrei au fost fie omorâti, fie evacuati cu trenul catre o destinatie incerta. 

Un subiect delicat. „Radu Gabrea nu s-a aruncat sa blameze pe toata lumea sau sa-l scoata pe Gruber eroul-eroilor. În tragedia aceasta e bine sa pastrezi masura. E vorba acolo de un blestem multimilenar, de o cruce, de o Golgota si e bine sa se vorbeasca în termeni soptiti despre asta. Nu prin tipete si prin isterii"

 
    Source: Adevarul.ro  
       
       
   

Anonimul International Film Festival at its 6th edition

 
    11-08-2009  
       
     
       
   

The 6th edition of Anonimul Interational Independent Film Festival started yesterday, August 10, in Sfantu Gheorghe (South-East Romania). The event attracted a large audience.

The host of the event, actor Mihai Baranga, was joined on stage by the president of the Festival, Marcel Iures, one of Romania's most acclaimed stage and screen actors, featured in big international titles (Youth without Youth, Pirates of the Caribbean, Spooks, Goa!, The Cave, Project W, Layer Cake, Mission: Impossible, Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles).

"From all the anonymity, the idea of prestige starts to shape - the prestige of a list of words, like discretion, modesty, passion, consistency, even generosity. This is where this festival is heading!", Iures said.

After a short concert performed by the choir from Sfantu Gheorghe, the audience preset at the opening night could see Los Abrazos Rotos (Broken Embraces) by Pedro Almodóvar, a film which had been selected in the Cannes 2009 official competition.

There was another debut on Monday: that of the Anonimul IFF Competition, with first fiction short movies. The Romanian works to take part in this competition are: Pe seama ta..., by Ana Maria Lazarovici, and O Familie (A Family), directed by Emanuel Pirvu.

The first titles from Actors who became Directors and Producers programme were introduced yesterday: short movies signed by actors like Jude Law, Ewan McGregor and Bob Hoskins from the collective film Tube Tales, 1999, and Away From Hitler, directed by actress Sarah Polley, with a double nomination for Oscars for Julie Christie in the leading role and for the best adapted script.

On Tuesday, the theatre halls in Sfantu Gheorghe will see the Competition for Long Films, where Treeless Mountain, by So-Yong Kim from South Korea will take part. It will continue with The Short Fiction Competition.  

The Festival is organised by
Anonimul Foundation, supported by the Romanian National Cinematography Centre

 
    Source: Hotnews.ro  
       
       
   

Cititi în "Adevarul literar si artistic" de mâine

 
    11-08-2009  
       
     
       
    Interviu

Actorul Marcel Iures vorbeste în interviul pentru „Adevarul literar si artistic“ despre rolul sau din filmul lui Radu Gabrea, „Calatoria lui Gruber“, despre cum rezista pe timp de criza teatrul pe care îl conduce si despre colaborarea sa cu Hollywoodul. „În arta, ideea de bani nu functioneaza decât ca o punte“, spune Marcel Iures.

Film

„Public Enemies“ este un abrupt si testosteronic flashback într-o era de criza economica, în care infractiunile erau ceva mai mecanice si „bancile erau pradate mai des decât pradau“. Filmul, regizat de Michael Mann, îi are în rolurile principale pe Johnny Depp, Christian Bale, Marion Cotillard.

Arte vizuale

Expozitia „Henrieta Delavrancea-Gibory. Arhitectura 1930-1940“ este deschisa la Muzeul National de Arta din Bucuresti. Cea mai mica dintre fiicele lui Barbu Delavrancea a fost una dintre primele femei-arhitect din România. A crescut în atmosfera casei Delavrancea, în care veneau frecvent Grigorescu, Mincu...

Ancheta

Foarte putini sunt artistii care au trecut, în spatiul autohton, dincolo de formatul clasic al textului. Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Sorin Dinco, Eva Pervolovici si Constantin Vica sunt printre putinele nume de pe harta româneasca a experimentelor care aduc în acelasi context literatura si noile medii
 
    Source: Adverul.ro  
       
       
   

La multi ani, Marcel Iures!

 
    02-08-2009  
       
     
       
   

Nascut în 1951 la Bailesti, locul unde a vazut lumina zilei si Amza Pellea, Iures s-a impus înca de tânar ca una dintre cele mai importante voci ale teatrului si filmului românesc. Elegant, cu o alura de gentleman, dar si de Don Juan intelectual sau de artist plin de mister (daca ne gândim numai la aparitiile din filmele de tinerete “Vis de ianuarie”, unde l-a interpretat pe Franz Liszt, si “Cei care platesc cu viata”, film dupa opera lui Camil Petrescu), Marcel Iures este, fara îndoiala, o figura unica si carismatica.

Ca actor în legendara trupa a Teatrului Bulandra a fost creatorul unor roluri de neuitat precum Versinin din “Trei surori”, în regia lui Alexandru Darie, Horatio în “Hamletul” lui Tocilescu, spectacol care a facut istorie, Lysander în “Visul unei nopti de vara” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Contele în “Uriasii muntilor”, regia Catalina Buzoianu, sau Caligula în spectacolul omonim regizat de Mihai Maniutiu

 
       
   

Rolul sau cel mai important ramâne însa Richard al III-lea creat în directia de scena a lui Mihai Maniutiu în 1993, la Teatrul Odeon, rol care “a rupt” pâna si gura criticilor englezi, performanta pe care nu a mai egalat-o apoi chiar daca mai târziu a jucat în “Richard al II-lea” tot în regia lui Maniutiu, si “Hamlet”, în regia lui Liviu Ciulei. În urma îndepartarii dubioase din functie a directorului Teatrului Odeon de la acea ora, Alexandru Dabija, Iures, împreuna cu o serie de alti actori si regizori, hotaraste sa divorteze de “teatrul de stat”.

 

Astfel, în 1995 întemeieaza prima companie de teatru independent, Fundatia Teatrul Act, beneficiind si de sustinerea unor nume grele ale teatrului si cinematografului mondial precum Dame Judy Dench, Richard Eyre sau Tom Cruise. Pornind la lucru cu un capital de 12.000 de lire sterline strânse prin donatiile oamenilor de teatru britanici impresionati de “cauza” colegilor români, Fundatia Teatrul Act a realizat în 1995 primul spectacol, “Omor în catedrala”, în regia lui Mihai Maniutiu, spectacol jucat la Cluj. În 1998 s-a deschis actualul sediu al Teatrului Act, cunoscutul spatiu din Calea Victoriei nr. 126, unde Marcel Iures a realizat alte roluri mari, printre acestea numarându-se Bruscon din “Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard, regia Alexandru Dabija, rol pentru care a luat un al doilea premiu UNITER, dupa cel primit pentru Richard al II-lea.

 

Ca actor român de “export”, Iures a jucat în blockbusteruri hollywoodiene precum “Interviu cu un vampir”, cu Brad Pitt în rolul principal, “Misiune imposibila”, “Pacificatorul” (unde a aparut alaturi de Nicole Kidman), “Razboiul lui Tom Hart”, film în care i-a razbunat pe toti spectatorii adusi la disperare de seria “Die Hard”, împuscându-l pe “nemuritorul” Bruce Willis, dar si în montari europene precum “Gool!”, film despre forbalul din Albion, în care apare si David Beckham, si “Amen”. Nerefuzând nici o provocare, Iures a acceptat pâna si rolul unui zoofil, plin de farmec, de altfel, în spectacolul “Capra sau Cine e Sylvia?”, spectacol pe care iubitorii de teatru l-au putut vedea anul acesta la Teatrul Act. La 58 de ani, Marcel Iures mai are înca foarte multe de spus în teatrul românesc si în cinemaul de pe ambele continente

 
    Source: Cotidianul.ro  
       
       
    Marcel iures, ambasadorul BMW in Romania  
    28-07-2009  
       
     
       
   

Marcel Iures devine ambasadorul marcii BMW in Romania, urmand ca pana la sfarsitul acestui an sa conduca modelul BMW X5.

De mai bine de un an, vocea actorului a marcat toate adaptarile spoturilor internationale BMW. In februarie, evenimentul de lansare a primei carti de istorie BMW in limba romana l-a avut pe Marcel Iures ca unul din protagonisti.

Versiunea aleasa pentru binecunoscutul actor este un BMW X5 xDrive 3.5d, cel mai puternic propulsor Diesel din segment. Motorul bi-turbo de 3 litri dezvolta 286 CP si un cuplu maxim de 580 Nm. Cu emisii de 220g CO2/km este si unul dintre cele mai ecologice SUV-uri din clasa sa.

BMW X5 a aniversat in ianuarie anul acesta 10 ani de la lansarea primei generatii de Sport Activity Vehicle (SAV).

Alaturi de BMW X3 si BMW X6, BMW X5 este modelul care a consacrat marca BMW ca cel mai mare producator de tractiune integrala din segmentul premium pe plan mondial. Sistemul inteligent de tractiune integrala BMW xDrive echipeaza si modelele BMW Serie 3, Serie 5. Este anuntat, de asemenea, si pentru BMW Serie7

 
    Source: Auto.ro  
       
       
   

Marcel Iures: “Nu avem nevoie de autostrazi. Turismul nu e o prioritate”

 
    24-07-2009  
       
   

Guvernul e neajutorat. Criza economica a fost indusa, încalzirea planetei este o falsa problema. O cursa dialogata cu Marcel Iures care a pornit de la dragostea pentru masinile mari si a ajuns la Guvern, Europa sau la prietenii sai din politica.

 
       
     
       
   

Am pornit la interviul cu Marcel Iures oarecum înfricosat. Citisem alte interviuri si omul parea mult prea atent si sobru în fiecare declaratie, ba chiar îmi parea autoritar cu intervievatorii. Fusesem cautat de oamenii care se ocupa de imaginea BMW si îmi spusesera ca lui Iures îi place Cotidianul si ca nu l-ar deranja sa ne ofere un interviu. Numai ca tema principala trebuia sa fie masina si cultura automobilistica. Actorul e imaginea BMW de vreo doi ani si e implicat periodic în actiuni împreuna cu respectiva marca. Cu atâtea chingi si conditii în cap, eram deja resemnat ca nu va iesi decât ceva PR-istic.

 
       
    Am plecat de la interviu hipnotizat. Deja credeam ca, din când în când, merita accelerata încalzirea globala cu un SUV puternic. Forta de convingere a lui Marcel Iures întrece caii putere ai masinii pe care o conduce. Si, dupa cum spune la un moment dat, nimic nu-i mai placut decât sa conduci încet o masina puternica. Cam asta a facut actorul expert în persuasiune cu un biet jurnalist ca mine. Distrati-va.

Sa vorbim putin despre relatia masina-intelectual. Pe Manolescu l-am vazut în fata unei librarii într-un BMW, Liiceanu scrie eseuri despre Alfa Romeo. Ce se întâmpla cu intelectualii, cum au sarit dintr-o imagine boema direct într-un BMW, ce s-a întâmplat?
Pai... orice om, si daca-i intelectual, n-are si el dreptul sa guste dintr-o bezea, un peste proaspat, icre de Manciuria sau icre negre? Totul e sa nu vrea numai asta. Nu trebuie sa ramâi pur si simplu într-un Rolls Royce. Trebuie sa si calatoresti cu el, trebuie sa ai o relatie de cunoastere de placere cu o astfel de masina. BMW-ul pentru segmentul intelectual reprezinta o tentatie si chiar o experienta de viata.

E socant pentru ca în România si în tot blocul estic, BMW, Mercedes sunt simbolurile lui Dinu Paturica. Cocalarul este vazut ca principalul ocupant al limuzinelor de lux...
E din cauza tarii, nu din cauza firmei. BMW nu poate fi pus în dreptul acestui tipar.

Da, dar banuiesc ca BMW nu se supara când un cocalar vine cu o punga de bani sa cumpere masina.
Nu, nu se supara. Dar un BMW e ca o idee, nu o poate fura nimeni. E adevarat, e un obiect pâna la urma, dar contine atât de multa inteligenta. Ca orice mare lucru, brandul a început sa se concureze pe sine. Cum mai filozofez eu cu domnul Dabija si cu domnul Patapievici, problemele grele încep nu de acolo unde trebuie sa faci diferenta între bine si rau, ci de atunci când trebuie sa discerni în sânul binelui. Într-o masina de genul asta te apuca metafizica uneori. (râde)

Exista o mare diferenta între cariera dvs. de actor de teatru si aceea de actor la Hollywood. Eu zic ca BMW=Hollywood. Teatrul cu ce masina ar fi egal?
Nu, nu cred ca BMW-ul e acolo. E adevarat ca are o înaltime la care multa lume de la Hollywood se uita în sus. Si e chiar o mândrie. Cam cum e Porsche Carrera, mai vechi, în Italia. El este peste Alfa, peste orice. Am vazut un director de imagine, cu care am lucrat patru luni la Roma, la Rai Uno, într-un Porsche galben decapotabil. S-a dat jos ca un vero uomo si a aratat spre masina: vedeti asta? E a mea! A urmat juma’ de ora de urcat în ea, de încercat. Când mergem în America, un 525 Turbo sau un TDS, marci precum Mercedes sau BMW provoaca valuri de admiratie. Serios, am vazut un tip care-si luase o masina mai veche care arata impecabil, adusa din Europa, ziceai ca tocmai o despachetasera. A închis usa cu mare grija, cum nici un american nu închide o masina...

De ce se îndragostesc barbatii atât de tare de masinile lor? Dragostea pentru o masina de lux o pot întelege, dar am vazut oameni care iubeau Skoda, Renault, Matiz…
Cred ca e o problema interioara. (râde) Gasesc acolo estrogenul.

Barbatul român în anii ’80 era o specie care statea jumatate în casa, jumatate lânga Dacie, spalând-o, frecând-o, ridicându-i capota...
Da, cu orice masina se întâmpla asta. Masina împrumuta din spiritul omului, colaboreaza. Nu e doar dorinta noastra de a personifica obiectele. Masina însasi împrumuta din tot fiorul asta al omului. Eu pot povesti nenumarate astfel de întâmplari. Am mers cu o Dacie care avea un ciorap de dama în loc de curea de transmisie. Nu e o gluma. Si masina m-a dus acasa, o fi zis ca “trebuie, daca omul asta are nevoie de mine trebuie sa încerc sa-l duc pâna acasa”. Si m-a dus!

Ce masini ati mai condus? Prima masina?
Prima mea masina - pe care mi-am luat-o înainte de a ma însura, ca sa fac o buna impresie - era o Dacia 1310 care avea o tapiserie dintr-o musama cafenie care se potrivea frumos cu verde închis, culoarea masinii...

Ce masini ati mai avut?
Imediat dupa Revolutie - ma rog, Revolutie..., dupa cacialmaua aia - am avut un Ford Escort rosu. Am dat o gramada de bani, era o pasiune mare, voiam si eu sa am o masina. Cu servodirectie, sa intre în viteza din prima, sa frâneze, sa aiba aer conditionat. Am stat pe Ford o vreme, am mai avut un Mondeo. Acum masinile s-au schimbat mult. În mai toate, cu exceptia poate a unui segment de elita, a navalit plasticul, imitatia de lemn, totul e semisablat, e lipit, fibra de carbon, aluminiu. Dupa Ford, am dat în damblaua Mazda, un camion. Cred ca a fost primu’ exemplar vândut în România... E formidabila, am 160.000 de kilometri cu ea. E indestructibila, cred ca merge si cu un singur surub, si cu o singura bujie. N-am schimbat înca sabotii pe spate! La 124.000 i-am schimbat placutele pe fata. Am mai avut o Mazda excelenta pe care i-am dat-o fiului meu.

Dar de ce masini atât de mari? Si acum, la BMW, înteleg ca ati cerut un X5.
Îmi plac masinile mari, foarte mari. Doar locul de parcare e o mare problema. Dar cum eu nu mai stau în Bucuresti, stau undeva la 100 de kilometri..., nu am problema asta.

Si ce o sa le spuneti celor care spun ca s-au saturat de SUV-uri si care cred ca în oras ar trebui conduse masini care sa consume putin. Ce aveti sa le spuneti ecologistilor?
Nu am nimic sa le spun pentru ca nu e vorba despre asta, e o tema falsa. E ca si cu “salvati Planeta”. E falsa tema pentru ca s-a dovedit ca nu se poate sa darâmi un sistem care rezista de milioane de ani taman acum, cu SUV-urile. E ca atunci când aud ca trebuie sa ne lasam de fumat pentru ca poluam. Când aud asta ma ia nostalgia. (râde) Da, de acord, în oras e o problema cu poluarea, dar nu cred ca masinile sunt principala sursa, ci faptul ca se toarna beton într-un ritm demential. Orasele se transforma în niste cuptoare în care moare tot. Evident ca numarul de masini contribuie la asta.

Ati avut accidente?
Am avut, fara sa omor oameni, Doamne fereste. înainte de ’89, pe celebra noastra autostrada Bucuresti-Pitesti pe care era dat în folosinta doar un fir. Aveam o Dacie 1100, era noapte si am vazut de la distanta un cârd de caprioare. Am frânat, dar ele s-au îndreptat spre mine din cauza luminii farurilor. Am reusit sa evit în utlima clipa, dar m-am ales cu o stricaciune la farul din dreapta. În rest, am suferit accidente prin tamponari din spate. Au intrat în mine oameni care fie se uitau la Biserica Coltea, fie la o femeie frumoasa, au fost mai multe...

Ce ascultati în masina...
Acum e placere, de când cu bluetooth-ul asta e o mare placere. E adevarat ca uneori o mai ia razna. În loc sa sune la fii-miu, suna la sora-mea. Sau în loc sa sune la sora-mea, suna la nevasta-mea... Se zapaceste singur. Dar de ascultat ascult multe comentarii pe sarite, e o placere sa sar din Guerrilla, pe 21, pe Cultural, pe Realitatea.

Muzica?
Zeppelin, Cat Stevens, Beatles, Aretha Franklin. Am si Mozart, ma rog, din astea. Ascult în BMW si în Honda.

Aveti si Honda?
Da, Honda Accord. E o frumusete, e dulce, ca japonezii asa. E si perfida, politicoasa, suava...

Unde va place sa conduceti în România?
Va fi frumos cred daca vor termina centura Ploiestiului. Eu merg de trei ori pe saptamâna la Comarnic si stiu. Mai nou, toata zona Moldovei, Bucovina, Gura Humorului. E superb! Un peisaj care-ti taie rasuflarea. E placut si doar sa traversezi zona.

Ce viteza maxima ati avut?
Merg destul de repede... Am mers odata cu 220. Noaptea! M-am dus sa testez. Am mers doar câteva secunde si am încetinit.

Ce imagini va vin în minte cu actori si masini în filme?
Roger Moore în Volvoul ala decapotabil care apoi a devenit Aston Martin. Eram turbati. Se dadea “Sfântul” la televizor; când începea lasam tot si fugeam sa-l vedem...

Ce va enerveaza în trafic?
În masina, omul e singur. Esti însingurat, esti blindat. Si înauntru, de fapt, sta un om înfricosat ca o loveste, ca nu-i asigurata, ca nu are bani de rata. Înauntru e un om tremurând de spaima. Ar trebui sa fie mai buna vietatea asta înauntru. Eu iau claxoane tot timpul pentru ca le dau voie începatorilor sa treaca, mai colaborez si cu taximetristii care sunt ca un soi de porumbei voiajori, zbor de rândunica pe sine de tramvai, peste tot. Eu am o înfratire cu toti.

Asta lipseste în Bucuresti?
Lipseste colaborarea, în general, îngaduinta! Trebuie sa fii idiot sa crezi ca poti scoate o medie mai mare de 29 km/h când traversezi un oras, indiferent ce masina ai avea. Eu cred ca masinile puternice trebuie conduse încet, asta e maxima placere. Senzatia de putere este sa controlezi perfect 300 de cai-putere, sa faci ce vrei tu, nu ce vrea masina. Trebuie s-o tii în zabala. Masina se poate duce si la 250 pe ora. Si? Ce înseamna asta? Nu înseamna nimic sa mergi cu 250km/h.

În care viram brusc în politica...

Voiam sa va aduc putin în zona politica. Dar interviul nostru e despre masini. Asa ca fac un artificiu. Traian Basescu e singurul presedinte care apare în multe imagini la volan, Iliescu sau Constantinescu, niciodata. Credeti ca e o diferenta între politicienii care conduc si cei care nu conduc?
(râde) A conduce o masina nu e acelasi lucru cu a conduce o tara, e limpede. E putin mai complicat... Majoritatea politicienilor se califica la locul de munca. Guvernul e o nenorocire, o nenorocire. Diplomatii par sa fie mai coerenti. În Guvern însa sunt... (ezita câteva secunde). Trebuie sa-mi aleg bine cuvintele. Daca zici ca sunt niste lautari care cânta dupa ureche e prea putin... E o improvizatie si o harmalaie continua când Guvernul ar trebui sa fie clar.

Vi se pare ca Guvernul asta, cu o criza financiara în fata, este neajutorat?
Da, da. Ei trebuie sa faca fata unei situatii care a facut si America sa scârtâie. Dupa mine, criza e indusa. O sa vedem peste 20-30 de ani care a fost scopul acestei chestii. Dar cred ca au zgâltâit de corcodusul asta ca sa se mai schimbe ceva, ca sa se mai faca loc pentru miliardari. Era prea putin loc pentru ei. În loc de cursa înarmarilor, avem acum o cursa a îmbogatirii.

La noi, oameni care au stat în pamânt pâna acum sau cu un tucal în cap s-au trezit peste noapte oameni importanti. Unii, de buna credinta, s-au apucat sa mai citeasca, au prietenii, contacte, stiu sa-si mânuiasca instinctele sau bunul-simt. Sub toata patura asta de criptocomunisti, cu Iliescu în frunte, cu KGB-ul lor, a apucat sa creasca un strat de iarba. Doar ca a venit apoi valul de consumism si a distrus si bruma asta de verde de la baza aparatului. Sistemul, statul, are si el o mistica. Mistica asta nu o citesti în carti, e ca la preotie: biserica e o cladire, misterul vine din învestirea preotului care pretinde ca e unsul lui Dumnezeu pe pamânt, dupa o ierarhie, de la preot la patriarh. La noi, primul-ministru nu e patriarh, îmi pare rau, piramida nu functioneaza. Am tot vorbit cu politicieni, la o palinca, la o urzica, la o ceva... Si m-au întrebat ce cred. Domnule, eu cred ca e falsa toata politica asta si, mai nou, toata Europa asta care creeaza o devalmasie si mai mare. Prioritatile sunt false în România. Nu cred ca autostrazile sunt o prioritate. Nu cred ca turismul e o prioritate! Sunt altele, trei la numar: agricultura, educatie, sanatate, punct! Avem destule drumuri si, daca în 25 de ani vom avea 1.000 km de autostrada, va fi prea destul, nu avem nevoie de mai mult. Pâine, daca ai pâine, ai tot!

Un traseu clasic al intelectualului român în ultimii ani a fost cam asa: a fost antipesedist, a sperat la început în Traian Basescu, apoi a venit socul PSD-PDL si multi au dat înapoi. Dumneavoastra nu ati aratat fatis vreo simpatie...
Cum de n-am sarit în nici o barca? Pai n-am cum! Am simpatii pentru oameni, da! Îmi plac câtiva din PDL, îmi place Cristian Diaconescu din PSD, ei ca oameni îmi plac. Îmi place de Vasile Blaga, am o relatie superba de prietenie cu Liviu Negoita, oameni capabili. Sunt oameni care gândesc în timp real.

Deci va întâlniti regulat cu ei, vorbiti cu ei?
Da, vorbim des. Sunt oameni care au stiinta dialogului.

Totusi, nu ati iesit niciodata sa-i sustineti “pe fata”, în campanie sau în alte momente.
Nu, niciodata nu voi face asta. Nu sufar de iluzia ca as putea fi folositor în zona puterii. Cred în cu totul alt tip de putere. Eu nu pot trai fara ideea de persoana asa cum e ea zi de zi. Puterea politica exclude toate lucrurile astea
 
    Source: Cotidianul.ro  
       
       
   

Capra sau Cine e Sylvia?, la Teatrul Act

 
    13-07-2009  
       
     
       
   

În aceasta seara, începând cu ora 19.00, Teatrul Act va invita la piesa „Capra sau Cine e Sylvia?”. Semnata de dramaturgul Edward Albee si premiata cu o statueta Tony în 2001, abordeaza un subiect profund nelinistitor, care însa nu se refera la bestialitate, ci mai degraba este irational, explorând natura iubirii. Un barbat, Martin, s-a îndragostit de o capra, Sylvia. Stevie, sotia acestuia, încearca sa înteleaga aceasta dragoste, dar nu poate trece de limita prejudecatilor cu care a fost educata. Îl iubeste pe Martin, dar nu poate întelege si nu poate ierta. Piesa „Capra sau Cine e Sylvia?” îi are în distributie pe Marcel Iures, Emilia Dobrin, Constantin Draganescu si Marius Damian.

 
    Source: Ziarulring.ro  
       
 

   

  Site Designer: Melanie Neal  |  Contact: melanieneal@aol.com