Umbrele trecutului

Marcel Iures, Maria Ploae, Horatiu Malaele, Tamara Cretulescu,  Cornel Scripcaru, Monica Ghiuta si mai tinerii Oana Maria Margineanu si Andrei Runcanu intregesc distributia unui film despre dramele consumate in istoria recenta a comunismului si urmarile dureroase ale unui indelungat trecut traumatic.

Dupa opt ani care s-au scurs de la „Faimosul paparazzo”, in care Iures interpreta un fotograf insarcinat cu misiunea compromiterii unui politician, actorul a reluat colaborarea cu regizorul Nicolae Margineanu, de data aceasta pentru rolul lui Radu, un barbat fermecator, indecis, putin las si a carui vulnerabilitate este speculata de femei abile precum Sanda, interpretata patimas de Maria Ploae.

Iures, sfasiat de iubire

Impartit intre doua iubiri, mereu nelinistit si cu tristetea intiparita pe figura, Radu isi reintalneste, dupa aproape doua decenii, marea dragoste, Maria (Tamara Cretulescu), in casa de la Snagov, unde locuieste cu Sanda si fiica lor, Irina (Oana Maria Margineanu). Horatiu Malaele e bunul prieten al Mariei, homosexualul empatic si responsabilul cu situatiile ilare. E de ajuns sa urmaresti fizionomia mobila a lui Malaele ca sa te te cuprinda rasul.

Triunghi amoros si informatori

Un trecut tulbure si secrete teribile ies la iveala intr-un weekend ce se dorea o revedere intre vechi cunostinte. Povestea ne intoarce in trecut, in anii '80, cand Sanda si Maria, bune prietene, erau stewardeze, iar Radu, pilot la Tarom.

O aventura a flusturaticei  Sanda intr-una dintre deplasari este speculata de un agent al securitatii, Lupu (Cornel Scripcaru), poreclit „Oita” si devenit dupa Revolutie respectabil comerciant de parfumuri. Sanda ajunge informator al Securitatii, dar Maria nu stie nimic despre „metamorfoza” prietenei sale, asa ca secretele ii ajung in posesia cui nu trebuie.

Domnul Lupu ii cere Mariei sa „colaboreze”, determinand-o astfel sa vrea sa se stabileasca in SUA, Radu cedeaza farmecelor Sandei, iar aventura prinde rod; totul decurge conform planurilor Sandei. Maria poarta si ea in pantec copilul lui Radu, dar la „sfatul” prietenei ei nu-i spune logodnicului ca urmeaza sa fie tata, ca sa nu-l sperie cu atata responsabilitate inainte de calatoria care avea sa le deschida drumul libertatii - o ultima cursa Tarom, cu destinatia SUA. Numai ca Radu nu se afla in avionul cu pricina, iar Maria va afla nu dupa multa vreme ca Sanda s-a casatorit si are o fetita cu Radu.

Ramanem de piatra

Deznodamantul e dureros in weekendul  de la Snagov. Irina, indragostita de baiatul Mariei si fratele ei, aude din intamplare adevarul chiar din gura mamei sale. Disperarea o aduce in pragul nebuniei. Radu afla ca Sanda a stiut tot timpul ca are un baiat cu Maria, ca a fost informatoare si ca tot ea a planuit separarea de logodnica lui de atunci.

La final, ploaia spala, simbolic, vinovatiile, dar nu impaca si sufletele. Mama si fiica privesc una in trecut, alta in viitor cu certitudinea ca ceva s-a rupt iremediabil in mersul lucrurilor, in vietile lor si ale celor apropiati. Pe Marcel Iures il puteti urmari si in filmul „Castelul din Carpati”.

„Ratingul e un Dumnezeu al televiziunilor”

Marcel Iures, despre imponderabilitatea proiectelor, umorul de la televizor si bucuriile scenei

EVZ TV: Credeti ca mai vibreaza publicul, mai ales cel tanar, la povesti cu informatori, precum  cea din „Logodnicii...”?
Marcel Iures: Eu sper sa placa publicului, nu pun pariu ca va placea. Ii va placea in masura in care se va regasi in acest film. Daca aceasta stare poate fi numita placere... Probabil ca e o forma de placere sa te regasesti mai mult sau mai putin intr-o ipostaza mai apropiata sau mai indepartata de un moment din viata ta, de un gand. Pentru ca toti ducem in noi o farama de caz literar, in viata noastra reala. Aceasta ar fi calea pentru ca filmul sa aiba un ecou, sa-si gaseasca o reactie. Iar tinerii vor vibra la nivelul lor de intelegere, de suferinta, de vise...

Cu ce regizori din valul tanar v-ar placea sa lucrati?  
Imi place Popescu (n.r. - Radu Popescu), care a facut un documentar artistic, „Canton”. Mi-a placut foarte mult, l-am vazut acum un an la festivalul „Anonimul”. Popescu stie sa povesteasca.

Doar Popescu? Nu se  strecoara in preferintele dumneavoastra un Mungiu, de exemplu? 
Artistii, in general, nu-si dau cecuri in alb. Deci nu pot sa spun „Da, mor sa fac un film cu Mungiu”. Inca nu am reusit sa-i vad filmul... As accepta orice, sa discutam, sa vorbim si, de ce nu, sa lucram impreuna. Judecand dupa aparente, orice actor si-ar dori sa lucreze cu un regizor care a luat Palme D’Or-ul. Dar Palme D’Or-ul nu e o garantie pentru nimic.

Greul abia acum incepe, dupa cum insusi Cristian Mungiu a spus-o si imi place ca a spus-o, e un om foarte lucid. Asta inseamna valoare umana, inainte de toate, inainte de cea artistica. Nu ii va fi usor, va trebui sa repete la o alta adancime o experienta cel putin la fel de valabila.

Cum a fost intalnirea cu Francis Ford Coppola pentru filmul „Tinerete fara tinerete”?
Cu Francis e simplu, cu el totul e foarte simplu. Si cu  asta am spus totul...

Pentru cat timp plecati in Anglia si despre ce proiect/proiecte este vorba?
Am patru proiecte mari, despre care nu va pot spune inca nimic, pentru ca exista acea stare de imponderabilitate... Un proiect poate sa iasa, tot asa cum poate sa nu iasa. Deocamdata plec la Londra, pentru 10-12  zile, joc intr-un serial britanic. Dupa care ma intorc, imi place foate mult sa ma intorc acasa si sa joc teatru.

E un cadou continuu pe care mi-l permit, multumesc lui Dumnezeu ca mi-l pot permite, pentru ca,  altfel, daca intri in masinaria asta infernala care este industria cinematografica esti pierdut. Sunt fericit ca Teatrul Act implineste 10 ani si mi se pare un vis ca am reusit sa construim o istorie de 10 ani cu foarte multe spectacole foarte bune, regizate de regizori tineri, cu actori absolut minunati.

Aveti o slabiciune pentru Anglia. Vi se trage de la Shakespeare?
Slabiciunea mea pentru Anglia nu vine numai de la Shakespeare. Dincolo de fundamentul ei cultural, Anglia are o evolutie sociala care incepe sa dobandeasca repercusiuni genetice. Efortul de a se inalta ca natie a inceput sa poarte amprenta genetica. Pare o butada, dar cred ca e un popor care a reusit, prin efort, sa nasca prunci cu „gena colaborarii”...

Exista un efort in a dialoga, in a iubi, in a fi generos si chiar in a sti sa primesti. Englezii sunt oameni de o fidelitate, de o grija si eleganta formidabile, in ciuda curentului de opinie care spune ca sunt retinuti, reci.  Cu Anglia am o relatie intr-adevar speciala si pentru ca s-au deschis acolo mai multe „canale” acum 15 ani. In zorii libertatii poporului roman, prin ‘90-91, am ajuns acolo cu „Hamlet”, apoi cu „Richard  al III-lea”.

De la ei ati „furat” accentul, indignarea britanica?
Am incercat sa iau, sa „fur” de la ei, dar nu accentul, sau topica si muzicalitatea britanica. Cred ca am invatat sa respect limba romana, ei au un respect incomensurabil pentru propria limba. La un moment dat am avut o discutie foarte interesanta cu oameni de televiziune, regizori, actori, profesori la Academia Regala de Arta Dramatica. I-am intrebat: „Voi cum va descurcati cu aceasta agresiune continua de vorbitori de limba engleza?”.

A sunat putin bizar in urechile lor ca unul din est sa-si faca griji pentru limba unui popor obisnuit sa-si faca el grija pentru altii. Dar eu aveam propria mea suferinta, veneam dintr-o tara unde limba se afla intr-o situatie cumplita.  

Si cum ati simtit diferentele de perceptie ale publicul englez, pe de o parte, si cel romanesc, pe de alta?
As putea sa va spun ceva despre diferenta la nivelul perceptiei umorului. Umorul are o subtirime in Europa, mai cu seama in Anglia. Pentru ca el vine dupa un tip de filtrare, de rafinare a vietii, a culturii, a valorilor familiei, al sentimentului de contributie, de apartenenta la o structura sociala. Cum cobori in sud, lucrurile se degradeaza.

La noi rasul devine o hahaiala, un geamat, un ragait, e compus din ceva care miroase rau. Si atunci eu fac un pas inapoi in ce priveste nu publicul romanesc, care reactioneaza, consuma arta la toate nivelurile, ci impotriva a ceea ce se revarsa in casele noastre prin televiziuni. Se propaga un prost-gust inspaimantator. Este un atac concentrat si dur la tot ce inseamna bun-simt, umor natural de calitate, regula etica, o minima scara a valorilor sociale. Si se doreste sa se obtina cat mai multi bani din chestia asta, cu ajutorul blestematiei pe care nu o inteleg, ratingul.

Ce este ratingul in viziunea dumneavoastra?
E un fel de Dumnezeu al televiziunilor, cinic si criminal in raport cu orice fel de criteriu valoric. Si toata lumea pare turbata dupa goliciune gratuita, promiscuitate, vocabular agramat si lipsa, reactie balegaroasa. Degeaba incearca unii sa ne convinga ca oamenii rad precum baietii aia din „Trasniti in NATO” sau din „La Bloc”. Nu cred... Nu cred ca tiganii sunt aceia care mananca lebede.

Iures face "Elogiul nebuniei” la radio

O noua premiera de teatru radiofonic va fi difuzata la Radio România Cultural, pe 7 octombrie.

Spectacolul de teatru radiofonic "Elogiul nebuniei" de Dumitru Solomon va avea luni o auditie cu public, la barul Hotelului Ramada-Majestic din Bucuresti. Ascultatorii se vor putea întâlni fata în fata cu Marcel Iures, Dorina Lazar si Vlad Zamfirescu. Piesa va putea fi ascultata pentru prima oara la Radio România Cultural, pe 7 octombrie, de la ora 19,00.

Teatrul radiofonic a ramas un gen rafinat, în epoca imaginii, o desfatare pentru cei care vor sa "vada" un spectacol si altfel, pentru ca pe "scena" Teatrului National Radiofonic, actorii urca nemachiati, fara spada sau toga, îmbracându-si doar vocile în costumele personajelor.

Marcel Iures, în rol de filosof

"Este o poveste despre gândurile si ideile filosofului Erasmus din Rotterdam, o piesa de idei, care discuta si probleme actuale", spune regizorul piesei, Mihai Lungeanu. Marcel Iures a acceptat imediat sa joace în spectacol, fara sa ridice pretentii financiare de vedeta. "Singura motivatie a actorilor care fac teatru radiofonic
este pasiunea, deoarece partea financiara e de trecut cu vederea. Sumele pe care le primesc actorii sunt doar onorifice.

Nu putem plati efortul actorului. Exista niste plati care se fac în virtutea unor traditii de participare. Dar nimeni nu vine la radio pentru bani", spune Mihai Lungeanu. Din distributie fac parte Marcel Iures, Vlad Zamfirescu, Mihai Dinvale, Dorina Lazar, Ionut Kivu, Costina Ciuciulica si Mihai Marinescu. Spectacolul va fi prezentat în cadrul proiectului "Dramaturgi români contemporani", coordonat de Magda Dutu.

Cum se fac efectele speciale?

Tunetul, ploaia, scârtâitul usii si clinchetul veselei înca mai fac deliciul ascultato-rilor de teatru radiofonic. Regizorii pastreaza si acum vechile tehnici prin care obtin efecte sonore, folosind computerul mai mult pentru a suprapune sunetele.

Zgomotele de fond se fac în timp real, în studio, odata cu vocea actorului, altele se reconstruiesc individual si separat în fata microfonului. "Teatrul radiofonic se «vede» cel mai bine cu ochii închisi. Am lucrat doua saptamâni la adaptare, trei zile la repetitie si înregistrare, suprapunerea si muzica ne-au mai luat înca o saptamâna", declara regizorul Mihai Lungeanu.

Ultima pelicula a regizorului Nicolae Margineanu are premiera maine.

Cu o drama psihologica despre secretele unei familii, realizata „in familie”,  regizorul Nicolae Margineanu revine in cinema, la cinci ani dupa ultimul film, „Binecuvantata fii, inchisoare”.

„Logodnicii din America”, a cincea premiera romaneasca de anul acesta, ii are in distributie pe sotia regizorului, actrita Maria Ploae, si pe fiica lor, Oana Margineanu. Lor li se alatura actorii Marcel Iures, Horatiu Malaele, Tamara Cretulescu si Andrei Runcanu.

Scenariul, gandit de Eva Sarbu, isi are radacinile in comunism, insa actiunea este plasata in plina tranzitie, cand revederea a doua vechi prietene, Sanda (Maria Ploae) si Maria (Tamara Cretulescu), dupa 18 ani, scoate la iveala secrete despre Securitate si tradari.

Cea din urma banuieste ca prietena ei, Sanda, e vinovata de felul in care a fost primita in Statele Unite, ca o securista infiltrata printre imigranti. Dupa fuga peste Ocean, Sanda s-a casatorit cu fostul logodnic al prietenei sale, Radu (Marcel Iures).

„Tema mi s-a parut foarte incitanta si foarte actuala. Chiar daca pare uzata, povestea e foarte nuantata. E vorba despre minciuna in care am trait atunci si care ne afecteaza si acum”, explica Nicolae Margineanu.

Sase „Margineanu” in productie

Cunoscandu-si actorii, regizorul n-a mai organizat un casting. Pe Horatiu Malaele - cu care nu mai lucrase niciodata - Margineanu l-a distribuit in rolul homosexualului Willy, personaj pe care actorul a incercat sa-l creioneze cu „discretie si naturalete”, fara prejudecati. Rolul cel mai complex i-a revenit Mariei Ploae (Sanda). „Mi-a fost frica de rolul acesta la inceput pentru ca mi-era strain. E un personaj uns cu toate alifiile si mi-era teama sa nu-mi scape totusi si partea ei de dreptate, pentru ca e omenesc tot ce i s-a intamplat”, povesteste actrita.

Mama si fiica, Maria Ploae si Oana Margineanu au repetat aceleasi roluri si in film. „Nu am dat probe pentru rolul Oanei, pentru ca o vazusem deja repetand acasa si mi se parea foarte potrivita”, spune tatal, Nicolae Margineanu.

Colaborarea in familie este intregita de fiii Petru si Nicolae Margineanu Jr., care au pus la punct sunetul, in timp ce Ana si-a asistat tatal in postura de regizor secund. Filmul e produs de Ager Film, care-i apartine familiei Margineanu.

Filmari la Snagov

Cele doua luni de filmari la o vila din Snagov, in vara lui 2006, au fost precedate de saptamani intregi de repetitii, cat „sa se imprieteneasca actorii cu personajele”. Bugetul de noua miliarde oferit de la Centrul National al Cinematografiei in 2005 s-a intregit cu alte contributii de noua miliarde, inclusiv de la TVR.

Marcel Iures este de parere ca filmul va prinde la public in masura in care oamenii se vor regasi in poveste. „Nu pun pariu ca va placea publicului. Ii va placea in masura in care se va regasi in acest film. Pentru ca toti ducem in noi o farama de caz literar in viata noastra reala”.

Margineanu a lucrat in paralel la o a doua pelicula, „Schimb valutar”, turnata in iarna anului trecut. „E un film dupa un scenariu de Tudor Voican, despre un cuplu de someri care incearca sa emigreze. Sper ca va fi gata pana in martie anul viitor”, subliniaza regizorul. De maine, „Logodnicii din America” ruleaza la Hollywood Multiplex, Movieplex, Scala si Glendale Mall din Iasi. (A contribuit Mihaela Manole)

CARTE DE VIZITA

„Paparazzo”, propus la Oscar

Nicolae Margineanu, in varsta de 69 de ani, a semnat regia a 13 filme si imaginea altor noua. A debutat in 1978, cu „Mai presus de orice”, realizat in colaborare cu Dan Pita si a continuat, printre altele, cu „Padureanca” (1986), „Un bulgare de huma” (1990), despre Ion Creanga, „Priveste inainte cu manie” (1993), selectat la Berlinala si distins cu numeroase premii. In 2001, „Faimosul Paparazzo” a fost propunerea Romaniei la Oscar. Cu „Binecuvantata fii, inchisoare” (2002), despre tortura in temnitele comuniste, a obtinut un premiu la Montreal.

Daca, toamna, toate scolile, indiferent de grad, de localitate, de numar de elevi s.a.m.d., se redeschid la aceeasi data, mai mult sau mai putin fixa, teatrele inaugureaza noul sezon absolut la intamplare; mai exact, care cand poate. Asa se face ca, in clipa de fata, desi stagiunea 2007-2008 a intrat, teoretic, "in functiune", majoritatea institutiilor de spectacol joaca repertoriul preluat din anii teatrali anteriori. Cu alte cuvinte, premierele sunt, deocamdata, rare si razlete. In asteptare, cronicarul isi completeaza, si el, "portofoliul".

O astfel de completare m-a dus, zilele trecute, in mica sala a Teatrului Act, unul dintre cele mai harnice, de altminteri, din Capitala

Source: ZF

Cel mai bine cotat actor roman la Hollywood, a studiat cu asiduitate lumea fotbalului din Marea Britanie in urma cu trei ani. Si asta pentru ca a fost distribuit intr-un film dedicat sportului-rege de regizorul Danny Cannon. In pelicula „Goal“, aparuta pe marile ecrane in 2005, Marcel Iures interpreteaza rolul managerului german de la Newcastle United, Erik Dornhelm. Povestea filmului este previzibila si lipsita pe alocuri de originalitate (un tanar mexican se lupta sa-si implineasca visul, acela de a juca la o mare echipa din Europa, in ciuda piedicilor pe care la intampina la tot pasul), insa criticii de film au elogiat in cor prestatia actorului roman. „Am vazut multe meciuri din campionatul englez si mi-am concentrat atentia asupra gesturilor si expresiei antrenorilor din Insula. Cred ca m-am regasit cel mai bine in Arsene Wenger de la Arsenal Londra“, spunea Iures inainte de premiera peliculei. Macar la capitolul prestanta, Marcel Iures ar putea face fata cu brio la orice echipa din Romania. La filmari, actorul roman i-a avut colegi de platou pe David Beckham, Raul Gonzalez, Alan Shearer, Zinedine Zidane, John Arne Riise, Patrick Kluivert, Steven Gerrard si Milan Baros

La Marcel Iures ne gândim când spunem actor român cu o cariera de succes nationala si internationala. Ce au în comun Marcel Iures si Nicolae Margineanu? O noua productie, “Logodnicii din America”, în curând la cinema.

Jurnalul National: Cum a fost de aceasta data colaborarea cu Nicolae Margineanu? S-au petrecut lucruri iesite din comun?Marcel Iures: M-am bucurat sa colaborez din nou cu Nicolae Margineanu. Cât despre film, nici nu e normal sa fie totul bine. Trebuie sa ai discutii, sa te lupti, sa ajungi la un liman. Înotam toti într-o apa si speram sa trecem dincolo. Daca mergi pe o autostrada cu 800 km la ora nici nu simti ca faci film.

• Ce v-a placut la personajul Radu?

Mi s-a parut interesant. Nu-mi lipsea acest tip de personaj din filmografie. Ma intereseaza însa acest gen de tematica. Cred ca “Logodnicii din America” este este un bun început pentru un sir de filme care vor fi cautate în zona. Filmul are multa umanitate, are umor, tristete.

Nevoia de film românesc

• Apropo de film, românii sunt refractari în ceea ce priveste filmul românesc. Nu sunt obisnuiti cu filmele autohtone, este o problema de timp sau de calitate a produsului?

Publicul românesc are nevoie de filme românesti, de oameni care au ceva de spus, precum Cristi Mungiu sau altii mai consacrati, oameni care din aceeasi lipsa de îndrazneala, de energie de a se lupta cu situatia în care ne aflam sunt mai discreti. Din pacate, nici publicul si nici cineastii nu mai au unde sa se întâlneasca, fiindca nu prea avem sali de cinema.

• Putem spera într-o eventuala “asortare” la industria filmului american care are atâta succes în box-office?

Nu se poate compara nimeni cu americanii. America este o ideologie si o forta financiara colosala si cred ca nici nu este aceasta tinta. Noi trebuie sa ne vedem de talentele noastre autohtone, care nu sunt mici si nici putine. Sa investim în aceasta infrastructura care a fost lasata în paragina chiar de mai-marii cinematografiei comuniste, postcomuniste si neocomuniste.

• Sunteti promotorul unui proiect de succes numit “Teatrul Act”. Ar fi necesara demararea unui proiect de o asemenea natura si pe tronsonul filmului? Un loc unde sa se difuzeze selectiv filme românesti (europene) de buna calitate?

Filmul este o afacere înainte de toate. Chiar înainte de a fi un concept national, o politica culturala a unei tari. Francezii sunt singurii care încearca sa inverseze aceste doua puncte. Ei spun ca filmul este întâi o strategie nationala culturala si dupa aceea o afacere. Noi nu avem nici una nici alta, întrucât nepasarea este profunda.

Vocatia de regizor îmi lipseste

• Considerati întreaga cariera de pâna acum un preambul la o eventuala cariera în regie? Cu ce regizor român solidarizati?

Nu m-am gândit în viata mea sa fac cariera în regie. E o vocatie pe care nu o am. Cât despre regizori... nu am o lista a preferatilor. Solidarizez cu toti regizorii buni, care au ceva de spus.

• Exista vreun rol care va lipseste, cu care nu v-ati întâlnit si pe care înca îl asteptati?

Cred ca m-ar atrage tare mult un rol de om obisnuit, fara un nivel intelectual sau un nivel metafizic neobisnuit, un om nu neaparat napastuit, ci de la baza societatii. Un om care încearca sa traiasca în mod corect. Un om.

Regizorul, scenariul si actorii

Filmul “Logodnicii din America”, în regia lui Nicolae Margineanu, cu un scenariu al Evei Sârbu îi are în distributie pe Maria Ploae, Marcel Iures, Tamara Cretulescu, Horatiu Malaele, Monica Ghiuta, Oana Maria Margineanu, Andrei Runcanu si Cornel Scripcaru. Actiunea se petrece la casa de vacanta a sotilor Sanda si Radu Pana. Întoarcerea Mariei dupa 18 ani declanseaza momentul dezvaluirilor si al surprizelor neplacute. Momentul adevarului, în care Radu afla ca are un fiu...

Interviu cu Marcel Iures despre Logodnicii din

America

15-09-2007

Marcel Iures a jucat in cateva filme americane, dintre care cele mai cunoscute sunt Amen, Razboiul lui Tom Hart, Misiune: Imposibila si Pacificatorul. Iures este director al Fundatiei Teatru ACT, prima scena independenta din Romania. De curand, actorul, a jucat pentru Francis Ford Coppola in ecranizarea nuvelei lui Eliade, Tinerete fara tinerete, iar pe 28 septembrie va aveal loc premiera filmului romanesc in care a jucat, Logodnicii din America.

Ce puteti spune despre Logodnicii din America? Filmul este regizat de Nicolae Margineanu si are premiera pe 28 septembrie.

Marcel Iures: Exista un nivel al acestui film care vorbeste despre interesul pe care ar trebui sa il avem pentru tot ce s-a intamplat inainte de '89; despre dorinta de a pune intrebari, dar nu numai a generatiilor sacrificate care au transmis cat au putut. E vorba de generatiile dupa ele, de generatia mea, de a copiilor nostrii, ba chiar si cea a nepotilor nostri. Sa speram ca exista acest interes si se va putea mentine. Toata energia sa ar trebui concentrata in a pune intrebari si a afla, a cere raspunsuri. Trebuie date aceste explicatii. De asemenea, filmul mai are un plan si anume cel al meditarii la un tip de viata, la o forma de vitalitate, la nevoia de a primi raspunsuri. As spune ca are si un fel de cruzime; o cruzime bine argumentata. La cruzimea sistemului trebuie raspuns cu o forma de vitalitate foarte bine argumentata.

Credeti ca a reusit filmul sa vorbeasca despre sistem? Sa transmita ceea ce si-a dorit, generatiei mele, care nu a trait atunci?

M. I.: Filmul nu e un manifest. E pur si simplu o felie din ceea ce se intampla inauntrul unor oameni cu profesii bine stabilite, cu copii, bunici; viata lor de dupa 89 si practic incearca sa ajunga la o forma de adevar convenabila pentru ei.. Pentru ca exista si acest mesaj: noi trebuie sa continuam sa existam, trebuie sa ne rezolvam problemele ramanand in viata. Din pacate in filmul nostru moare generatia de sacrificiu.

Sotia dvs. din film isi justifica colaborarea cu securitatea prin frica. Este acceptabil?

M. I.: Cred ca filmul ne zice ceva mai mult, ceva de factura a ceea ce se intampla si astazi. Ar trebui sa fim mai circumspecti cu dosarele si suspiciunea indusa de sistem. E o trauma care creste cu cat ii dai mai multa atentie. Pe masura ce te interseaza intri intr-o lume fictiva care nu face decat sa-ti otraveasca viata. Rezolvarea e intr-un alt tip de atitudine. Filmul ne zice ca nu e asa de sigur, ca este cel mai cumplit lucru cu care ne putem confrunta in asa zisa viata libera, pe care inca nu ne-am asumat-o.Trebuie sa fim circumspecti atunci cand ne citim dosarele si incepem sa ne luam de rude sau prieteni. Orice dosar poate fi fabricat. S-a transmis clar asta. Nu m-am dus sa-mi vad dosarul pentru ca nu cred. Imi stiu foarte bine viata. Ar fi ca si cum m-as lasa prins intr-un joc in care fictiunea ma poate dobora la un moment dat. Omul este intr-o lupta permanenta cu propriile fantasme. Daca ma duc sa-mi deschid aceasta carte despre care nu stiu daca a fost sau nu inventata, in comparatie cu ceea ce stiu eu despre familia mea, intru intr-o fictiune si ma imbolnavesc. Asta nu inseamna ca ma feresc si nu ma intereseaza subiectul. Doar nu cred ca asta e calea. E o capcana.

Ce puteti spune despre personajul dvs.?

M. I.: Nu-mi dau seama ce a iesit pe ecran. Am incercat sa joc la intalnire cu ce au facut Maria si Tamara.

Ati citit tot scenariul dinainte?

M. I.: Sigur ca da. Pe cat a fost posibil am intervenit si in dialog prin discutii cu regizorul si scenarista. E greu de stabilit. E primul personaj de tipul acesta pe care il joc. Totusi, mi s-a parut, ca n-am gasit anvergura la care sa il povestim. S-ar putea ca in film sa fi ajuns acolo unde ne-am dorit. Sunt doua extreme: a raului in care am trait si pe care il realizez, ma demasc cumva; si extrema amintirii minunate a unui cuplu care ar fi putut fi si s-ar fi putut dezvolta minunat, daca nu ar fi fost sistemul respectiv. Incepem o declinare a “daca nu ar fi fost securisti”, “daca eu as fi fost mai barbat”, “daca nu as fi fost asa alcoolic si curvar”. Lamentarea trebuie sa aiba profunzime. La orice personaj. Dar mie mi s-a parut ca personajul meu nu are, ca nu e nici foarte sus, nici prea in jos. E prea orizontal.

Ati putea spune ca personajul nu e bine construit din scenariu?

M. I.: Nu ma pricep sa scriu scenarii, dar cred ca am fi putut vira putin de la tipul asta mult prea epic, literar, descriptiv. Asta a fost una din problemele cu care ne-am confruntat. Dar cred ca filmul are, totusi, o temperatura. Biografiile se asezau corect. La fel si relatia dintre aceste trei generatii. Crizele sunt corect asezate in poveste. Determinarile fiecarui cuplu, tabere sunt iarasi corecte. Nu-mi dau seama de maniera si taietura. Nu am vazut decat bucatele la post-sincron si parea ok.

Ce v-a determinat sa acceptati acesti rol?

M. I.: Am o istorie cu domnul Margineanu. Am facut primul film de dupa '89, Faimosul paparazzo, cu dansul. Cred ca e unul dintre regizorii formidabili ai Romaniei. Stalpii cinema-ului modern romanesc. La un moment dat, prin comparatie cu ce se intampla si cum se compunea peisajul dupa '89, tin minte ca i-am si zis la un moment dat ca e mult prea timid, discret in tot ce se intampla. Dar probabil ca plateste pretul culturii sale.

Daca ar trebui sa convingeti o persoana care nu merge la filme romanesti “din principiu”, ce i-ati spune despre Logodnicii din America pentru a-l convinge sa intre in sala?

M. I.: Daca intra pe internet fiecare din actori, regizori, scenograf, costumiera, au cv-uri minunate. Povestea in sine este interesanta. Ea nu vine din fum. Vine dintr-o realitate al carui inceput trebuie marcat. Nu-mi dau seama daca acest film marcheaza cu adevarat intrarea intr-o epoca a interesului vehement pentru aceasta tema. Ca sunt manageri, activisti culturali sau doctori prin America sau Europa, tinerii au familii care au fost distruse de acest sistem care inca traieste fantomatic. El nu e o fictiune pura. E transfigurata de acest film. Dar isi vor recunoaste o multime de locuri albe ale intrebarilor lor. Se vor recunoaste in ipostaza unor oameni confuzi. Problema nu e sa reusesti afara, ci aici. Si reusita nu inseamna doar bani. Ci si forta de a urmari ceea ce se petrece, de a pune intrebari si de a gasi un raspuns. Si cred ca e un film jucat bine.

Si in privinta debutantilor?

M. I.: Cred ca au reusit amandoi. Imi lipseste filmul. Nu am o parere. Dar din ce imi aduc aminte de la filmari era in regula. Iarasi, cred ca au incercat prea putin. Cred ca trebuiau sa traga mai multe duble.

Cum ati ajuns sa lucrati cu Francis Ford Coppola pentru ecranizarea nuvelei lui Eliade, Tinerete fara tinerete?

M. I.: M-a chemat el. M-a sunat cand eram la Londra si filmam pentru Goal! Nici nu mi-a venit sa cred ca e Francis. Mi-a dat mai multe variante de personaje. Eu am zis de profesorul Tucci si asa a ramas. Chiar imi place profesorul Giussepe Tucci. Am avut un pic de dubii in ce limba sa-l facem. Eu vroiam sa vorbeasca in italiana mai mult, apoi in engleza. Lui i s-a parut mai bine invers. Ne-am mai vazut de cateva ori la lucru la rece, pe platou, fara camera fara nimic. Ca un fel de pantomima a secventelor in care eram eu.

A schimbat ceva la scenariu?

M. I.: Nu. Povestea a ramas la fel. Respectul fata de Eliade a fost absolut in ceea ce-l priveste pe Coppola. Acesta e chiar un mare confort.

Rolul dvs. preferat? Sau filmul pe platoul caruia v-ati simtit cel mai bine.

M. I.: Nu pot spune ca am un rol preferat. Le-am primit pe toate asa cum au fost si m-am bucurat. Hart's war mi-a placut mult. Romanul dupa care s-a facut ecranizarea era bazat, la randu-i, pe o intamplare reala de la sfarsitul celui de-al II-lea Razboi Mondial. Am studiat mult despre acea perioada, lagarele de prizonieri, componenta armatei germane. Si am fost foarte incantat de intalnirea cu Gregory Hoblit. Un mare povestitor. Intalnirea de pe platou cu Bruce si Colin a fost, de asemenea, placuta. Mi se pare minunat sa faci un film de iarna intr-un lagar construit pe bune la 30 km de Praga, sa filmezi noaptea in conditii de iarna. Sa ramai in poveste, sa reusesti sa fii coerent. Organizarea, ca productie. Sa reusesti in aceste conditii, 20 de nopti la rand, sa coordonezi 3000 de figuranti este surprinzator. Am invatat multe lucrand la acest film.

Care sunt proiectele dvs. in prezent?

M. I.: Nu prea pot vorbi. Duminica plec la un serial BBC si voi fi acolo vreo zece zile. Mai am cateva proiecte, doua-trei in America si cateva in Europa. Mai mult nu pot sa zic pentru ca sunt in stadiul de negociere

Source: Videofil

La sfarsitul acestei saptamani, Teatrul ACT va deschide stagiunea 2007-2008, primele reprezentatii fiind, pe 14 si 15 septembrie, cu spectacolul "Capra sau Cine e Sylvia?" de Edward Albee, in regia lui Alexandru Dabija. Iar pe 16 septembrie se va juca "American Buffalo" de David Mamet, cu Gheorghe Ifrim, Vlad Zamfirescu si Marius Florea Vizante. Regia este semnata de Cristi Juncu.

O productie a Teatrului Act si ArCuB, spectacolul "Capra sau Cine e Sylvia?" regizat de Alexandru Dabija, ii are in distributie pe Marcel Iures, Emilia Dobrin, Constantin Draganescu si Marius Damian. Colaborarea lui Marcel Iures (foto) cu Alexandru Dabija este una de lunga durata, dupa spectacole precum "Creatorul de teatru" de Thomas Bernhard sau "Ultima banda a lui Krapp" de Samuel Beckett, montate tot pe scena de la teatrul ACT.

Castigatoare a unui premiu Tony pentru cea mai buna piesa in 2002, "Capra sau Cine a Sylvia?", avand subtitlul "Note pentru o definire a tragediei", a avut premiera mondiala la John Golden Theatre in New York. Edward Albee, unul dintre cei mai mari dramaturgi americani contemporani, a primit in 2005 premiul Tony pentru intreaga cariera, care s-a adaugat altor sase distinctii importante din palmaresul sau: trei premii Tony si alte trei Pulitzer. De asemenea, in 1980 a fost decorat de catre Academia Americana si Institutul de Arte si Litere cu Medalia de Aur pentru Drama, iar in 1996 a primit Kennedy Center Honors si Medalia Nationala pentru Arte. Printre piesele sale se numara "Zoo Story" si "Cui i-e frica de Virginia Woolf?".

Montata pentru prima data in Romania, piesa lui Albee, considerat la ora actuala unul dintre cei mai importanti dramaturgi americani in viata, propune un subiect aflat undeva la intersectia dintre comic-scandalos si tragic. Casatoria fericita si senina a unui barbat intre doua varste este distrusa de aparitia unei pasiuni devastatoare pentru... o capra. Construita pe un schelet de piesa bulevardiera, cu replici de bulevard, montarea de la Teatrul Act dezvolta in fapt o poveste cu accente tragice. Regizorul Alexandru Dabija construieste minutios, cu fiecare scena, un joc in care subiectul principal al textului trece in plan secundar, lasand loc intrebarilor si deschizand porti catre o intelegere periculos de tentanta a unui love story grotesc.

Primele reprezentatii ale noii stagiuni la Teatrul Act se vor juca pe 14 si 15 septembrie, când Marcel Iures poate fi vazut în „Capra sau Cine e Sylvia?” de Edward Albee, în regia lui Alexandru Dabija. O productie Teatrul ACT si ArCuB (Centrul de proiecte culturale al Primariei), „Capra sau Cine e Sylvia?” îi mai are în distributie pe Emilia Dobrin, Constantin Draganescu si Marius Damian.

Spectacolul, care a avut premiera la sfârsitul lunii aprilie, a fost bine primit de critica, în special datorita rolului facut de Iures. El a colaborat din nou cu regizorul Alexandru Dabija, dupa spectacole precum „Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard si „Ultima banda a lui Krapp” de Samuel Beckett.

Câstigatoare a unui premiu Tony pentru cea mai buna piesa în 2002, „Capra sau Cine e Sylvia?”, având subtitlul „Note pentru o definire a tragediei”, a avut premiera mondiala la John Golden Theatre în New York. Edward Albee, unul dintre cei mai mari dramaturgi americani contemporani, a primit în 2005 premiul Tony pentru întreaga cariera, care s-a adaugat altor sase distinctii importante din palmaresul sau: trei premii Tony si alte trei Pulitzer.

La spectacolul de la Act, care nu este recomandat minorilor sub 16 ani, biletele costa 25 lei (pret integral) sau 15 lei (redus pentru elevi, studenti si pensionari).

Pe 16 septembrie se va juca „American Buffalo” de David Mamet, cu Gheorghe Ifrim, Vlad Zamfirescu si Marius Florea Vizante. Regia este semnata de Cristi Juncu.

Primele reprezentatii ale noii stagiuni la Teatrul ACT se vor juca pe 14 si 15 septembrie, când Marcel Iures poate fi vazut în "Capra sau Cine e Sylvia?" de Edward Albee, în regia lui Alexandru Dabija, informeaza teatrul.

O productie Teatrul ACT si ArCuB (Centrul de proiecte culturale al Primariei), "Capra sau Cine e Sylvia?" îi are în distributie pe Marcel Iures, Emilia Dobrin, Constantin Draganescu si Marius Damian.

Spectacolul, care a avut premiera la sfârsitul lunii aprilie, a fost bine primit de critica, în special datorita rolului facut de Iures. El a colaborat din nou cu regizorul Alexandru Dabija, dupa spectacole precum "Creatorul de teatru" de Thomas Bernhard si "Ultima banda a lui Krapp" de Samuel Beckett.

Câstigatoare a unui premiu Tony pentru cea mai buna piesa în 2002, "Capra sau Cine a Sylvia?", având subtitlul "Note pentru o definire a tragediei", a avut premiera mondiala la John Golden Theatre în New York.

La spectacolul de la Act, care nu este recomandat minorilor sub 16 ani, biletele costa 25 lei (pret integral) sau 15 lei (redus pentru elevi, studenti si pensionari).

Pe 16 septembrie se va juca "American Buffalo" de David Mamet, cu Gheorghe Ifrim, Vlad Zamfirescu si Marius Florea Vizante. Regia este semnata de Cristi Juncu.

Zona Verde 003 a Romaniei

Schimbarile climatice tot mai dese, inundatiile dezastruoase, nivelul ridicat de poluare a apelor si a aerului, sunt toate probleme cu care parca incepem sa ne obisnuim, pe care stim ca singuri nu le putem rezolva, trebuie sa ne ia cineva de mana si sa ne arate ce sa facem, sa ne arate cum sa salvam planeta si viata. O mana de oameni s-au hotarat sa faca acest lucru, sa ne arate ce trebuie facut si sa dea un exemplu tuturor nestiutorilor, tuturor celor care vor sa faca ceva, dar nu stiu cum sa inceapa. Asa s-a nascut proiectul "Verde 003".

Coca-Cola HBC Romania, in parteneriat cu Asociatia "Tasuleasa Social" si Asociatia "Salvati Dunarea si Delta - Academi a Catavencu" au lansat pe 18 august, in campusul Tasuleasa, judetul Bistrita-Nasaud, proiectul "Verde 003". Acesta isi propune ca in urmatorii trei ani sa curete albia raului Dorna, sa reimpadureasca versantul unui munte defrisat si, mai ales, sa planteze in sufletele tinerilor regulile naturii.

Laura Sgarcitu, reprezentanta Coca-Cola HBC Romania la eveniment, a explicat implicarea companiei si conceptul proiectului: "Noi suntem o companie care consuma apa. Avem datoria sa dam comunitatii de unde luam apa ceva in schimb. Ma gandeam ca ar fi interesant sa luam o apa de la izvoare si sa o ducem pana la varsare, sa o infiem, sa ingrijim locul de unde izvoraste, sa impadurim unde e nevoie, sa o curatam si sa avem grija de ea pana la varsarea in Dunare".

Incepand cu 18 august, o suta de tineri voluntari din zona au facut doua saptamani de pregatire, dupa care, in perioada 2-6 octombrie vor planta 10.000 de puieti pe un versant defrisat din zona Candrenilor. A doua etapa a proiectului va avea in vedere curatarea raului de la izvor pana la varsarea in Dunare, iar ultima etapa se refera la campania de educare a oamenilor si voluntariat.

"Mai important decat sa sadim un copac este sa sadim in sufletul unui tanar ideea ca taiatul copacilor nu este o activitate durabila, e ca si cum ti-ai taia craca de sub picioare, in cercam sa-i ajutam pe oamenii din aceste locuri sa nu-si mai taie craca de sub picioare", a spus Dragos Bucurenci, director Asociatia "Salvati Dunarea si Delta-Academia Catavencu".

Presedintele Asociatiei "Tasuleasa Social", Alin Ulhman Useriu, a creat tabara de la Tasuleasa in urma cu 6 ani si, de atunci, a lucrat cu sute de tineri voluntari, scopul sau fiind acela de a-i educa pe tineri in spiritul respectului fata de natura: "La inceput am trait un vis, am vrut sa intram in Europa mai repede, sa respectam natura, sa invatam reguli. Noi nu plantam copaci, puietii nostri sunt, de fapt, acesti tineri. Noi plantam oameni".

Calin Dragan, director general Coca-Cola Romania, a subliniat ca acest proiect reprezinta doar "inceputul unei lupte indelungate cu noi insine". La eveniment au mai participat si actorul Marcel Iures, solistul Florin Chilian si Catalin Stefanescu, realizatorul emisiunii "Garantat 100%".

Proiectul “Verde 003” va proteja cursul apei Dorna de la izvor pana la varsare, urmarind doua dimensiuni: o dimensiune educationala, de voluntariat si educatie ecologica si o dimensiune practica, de ecologizare, curatare, impadurireProiectul “Verde 003” este initiat de Coca-Cola HBC Romania in parteneriat cu Asociatia “Tasuleasa Social” si Asociatia “Salvati Delta – AC” si a fost lansat sambata, 18 august, in campusul de la Tasuleasa, sat Piatra Fantanele, jud. Bistrita – Nasaud. Au participat Marcel Iures, Radu Naum, Catalin Stefanescu, Florin Chilian si Dragos Bucurenci.

actorul Marcel Iures a plantat primul pin in campania ecologica "Verde 003", care se desfasoara la campusul Tasuleasa, situat linga Castelul Dracula de la Piatra Fintinele. Iures a fost prezent la lansarea proiectului de ecologizare a cursului riului Dorna si reimpadurire a unui versant muntos defrisat. "Imi doresc ca acest copac sa creasca si din el sa apara altii", a declarat el. Alaturi de cunoscutul actor, la acest eveniment au mai participat Florin Chilian, Radu Naum si Catalin Stefanescu.

Marcel Iures a plantat un pin la Tasuleasa

21-08-2007

În cadrul proiectului Verde 003, se va ecologiza cursul râului Dorna si se va reîmpaduri un versant muntos defrisat

Proiectul Verde 003, lansat de Asociatia Tasuleasa Social în parteneriat cu Asociatia Salvati Dunarea si Delta – Academia Catavencu si compania Coca-Cola HBC România, are ca obiectiv ecologizarea râului Dorna, pornind de la izvor si pâna la varsarea sa în Dunare. Râul va fi îngrijit de tineri voluntari din localitatile riverane.

Proiectul va dura trei ani, timp în care voluntarii vor realiza actiuni ecologice de curatare a cursului Dornei si de reîmpadurire a unui versant muntos defrisat din satul Poiana Negri, comuna Dorna Cândrenilor, judetul Suceava.

Initiatorii programului se vor ocupa de educarea voluntarilor în spiritul conservarii resurselor naturale. "În cadrul acestui proiect, noi vom înfia Dorna si vom avem grija de ea, de unde izvoraste si pâna la varsare. De-a lungul râului, vom aduna gunoaiele pentru ca Dorna sa aiba un curs sanatos si chiar vom împaduri zonele daca va fi nevoie. Vom aduce tineri voluntari din scolile localitatilor riverane, îi vom educa în spirit ecologic si vom munci împreuna pentru ca apele noastre sa fie curate", a spus Laura Sgârcitu, specialist Comunicare la Coca-Cola HBC România.

10.000 de puieti vor fi plantati

La lansarea proiectului au participat mai multe personalitati ale vietii publice din România, printre care Radu Naum, Catalin Stefanescu, Florin Chilian sau Marcel Iures. Proiectul urmareste reducerea efectelor interventiei umane în zonele naturale protejate, în special asupra fenomenului defrisarilor necontrolate si a poluarii. În acest scop, în campusul de la Tasuleasa, din satul Piatra Fântânele, judetul Bistrita-Nasaud, a început perioada de pregatire pentru 100 de voluntari.

Ei vor învata, timp de doua saptamâni, tot ceea ce trebuie sa stie în materie de ecologie. Voluntarii vor planta, la începutul lunii octombrie, 10.000 de puieti pe versantul defrisat din satul Poiana Negri. În tabara de la Tasuleasa, Marcel Iures a dat startul în proiectul Verde 003, plantând primul pin în interiorul campusului. "Îmi doresc ca acest copac sa creasca si sa faca pui", a marturisit îndragitul actor.

Presedintele Asociatiei Tasuleasa Social, Alin Ulhman Useriu, împreuna cu voluntarii din campus au facut o demonstratie celor prezenti la eveniment. Au construit din lut un sat oarecare, cu biserica, primarie, case si oameni. Satul avea legatura cu albia unui râu si fusese despadurit la un moment dat. Voluntarii au varsat peste sat, de undeva de sus, mai multe galeti cu apa, deodata.

Apa a distrus tot satul construit de voluntari. "Aceasta a fost doar o demonstratie, dar eu am participat la astfel de nenorociri în realitate. Iata la ce pot duce despaduririle! La Tasuleasa vin tot timpul voluntari care muncesc pentru natura. Aici, noi nu plantam copaci, noi plantam oameni si schimbam destine", a precizat Alin Ulhman Useriu.

Source: Advarul

In lumea moderna, adulterul nu mai este de mult un subiect de scandal. In spectacolul regizat de Alexandru Dabija, ceea ce ar putea fi un scandal capata explicatii.

Ca in toate piesele dramaturgului american Edward Albee, straniul exista cu mult inainte de a fi observat: in familia descrisa in piesa „Capra sau cine e Sylvia?“, sotul pare ca isi iubeste sotia si viceversa, intre ei functioneaza rutina sentimentelor, fiul e rebel atit cit se cuvine pentru un reprezentant al unei noi generatii, iar faptul ca are alte inclinatii sexuale decit majoritatea tine tot de un anume firesc al vietii intr-o colectivitate care a renuntat la taine. In acest context, banuiala de adulter insinuata intre cei doi soti nu pare initial sa fie prea socanta: e o aventura sau poate ceva mai mult decit atit, o sa treaca inainte de a deveni publica si, daca n-o sa treaca si o sa se afle, atunci procentul familiilor disfunctionale se va modifica cu o citime. Surpriza intervine pe masura scurgerii dialogurilor ce vehiculeaza cliseele descoperirii adevarului.

E un adevar spre care se merge fara prea mare entuziasm, pentru ca e preferabila situatia existenta, cu banuieli si fara certitudini. Actorii isi spun parca fara nici un efort replicile, se misca la intimplare, regia - asa cum e inteleasa la noi in ultimul timp, un element creator adaugat parcursului stabilit de replici - pare cu totul absenta. Or, tocmai regia si subtilitatea celor doi interpreti principali, Marcel Iures si Emilia Dobrin, construiesc teatralitatea si surpriza acestui conflict. Ei joaca situatia alternind asumarea cu distanta, se ironizeaza reciproc si nu lipseste mult pina cind sotul isi va convinge sotia (si pe spectatori) ca nu exista nimic mai natural pe lume decit copulatia cu un animal. Martin nu evadeaza din chingile conjugale pentru o femeie mai tinara, mai frumoasa sau mai pasionala. Iubita lui este o capra, Sylvia.

Maiestria autorului si delicatetea regiei si a interpretilor ne iarta de descrierea amanuntelor sordide ale unei patimi zoofile si ne obliga sa ne intrebam daca nu cumva dincolo de ceea ce ne-am obisnuit sa numim iubire - dialogul intre doua suflete care duce la intelegerea intre doua trupuri facute unele pentru altele - exista si altceva: o chemare, o tinjire dincolo de ceea ce se poate explica. Martin iubeste o capra si capra il iubeste pe el si, din cum povesteste, se construiesc toate semnele unei iubiri reale. Si daca in materie de dragoste intre oameni problema sexului diferit a fost oarecum eliminata, la fel ca si alte tabuuri pina curind de nedepasit, de ce ar fi Sylvia izgonita din virtualitatile vietii sentimentale? Dramaturgul nu raspunde si nici spectacolul, dar intrebarea staruie mult timp dupa ce aplauzele au incheiat conventia povestii.

Prin ceva care pare o gluma, dramaturgul american ne obliga sa ne gindim la conditia umana, sa ne temem de noi, nu de Virginia Woolf, iar regizorul isi conduce cu mina sigura interpretii pe muchia dintre arta si imitatia ei grohaita. Interpretii pasesc cu gratie in zona rezervata subsolurilor societatii si, sugerind abisurile a ceea ce ne-am obisnuit sa numim psihologia comuna, confera acestui spectacol o semnificatie depasind divertismentul: oamenii ascund mai mult sau putin iscusit pulsiuni daca nu vinovate, in orice caz stranii si sinceritatea poate crea situatii insuportabile. In acest context, homosexualitatea fiului (Marius Damian) e interpretata ca un altfel de conformism, iar nevoia prietenului familiei de a lua atitudine e jucata cu umoristica expresivitate de Constantin Draganescu, toate stabilind ramele unei societati complet straine de esenta profunda a omului.

Institutie de proiecte, dependent in buna masura de posibilitatile unor artisti de a stimula sponsorizari pentru vise foarte diferite, Teatrul Act are in pofida acestor imprejurari care i-ar justifica orice eclectism si orice deriva un solid set de criterii: incurajeaza inovatia, fara a lasa cale libera imposturii. Chiar cind Sylvia e doar o capra.

Source: Evenimentul Zilei

04-08-2007

Din anul 1994, reputatul agent Jeremy Conway ii negociaza contractele lui Marcel Iures pentru filmele americane si nu numai. Primul rol pe care Iures l-a primit cu ajutorul acestuia a fost in pelicula americana „Interviu cu un vampir

Anamaria Preda

Source:  Gardianul

În perioada 2-9 august va avea loc cea de-a doua editie a Festivalului National de Teatru Tînar IDEO IDEIS la Alexandria.

Acesta este organizat de liceenii din Asociatia Culturala T.E.T.A. si vizeaza promovarea activitatilor culturale (teatru, cinematografie) în comunitatile din Alexandria, urmarind renasterea orasului inactiv din punct de vedere artistic.

Anul acesta vor performa 11 trupe din toata tara, 151 de participanti, astfel fiecare trupa va sustine o reprezentatie în fata juriului, care va fi format din Marcel Iures - actor si presedinte de onoare, Andi Vasluianu - actor, Catalin Stefanescu - membru UNITER, moderator emisiune “Garantat 100%”, TVR 1, Ana Maria Nistor - profesor UNATC Bucuresti, critic de teatru, editor sef TimeOut Bucuresti, Marius Manole - actor, Alina Herescu - scenograf.

IDEO IDEIS reprezinta o oportunitate pentru tinerele trupe de teatru din întreaga tara de a interactiona cu mediul artistic, cu scopul de a-si modela personalitatea si de a-si deschide mintea si sufletul prin intermediul artei, potrivit unui comunicat al organizatorilor.

Source: Monitorulexpres

Actorul Marcel Iures, care astazi implineste 56 de ani, revine pe ecrane intr-un film romanesc, dupa mai multe aparitii in productii americane, potrivit CineNews.

Noul film, Logodnicii din America, va avea premiera pe 28 septembrie si este regizat de Nicolae Margineanu. Cei doi au mai colaborat la "Faimosul paparazzo" (1999).

Iures joaca in noua productie rolul unui fost pilot de avion care nu s-a opus Securitatii si nu a fugit in America pentru a fi alaturi de logodnica lui, Maria (Tamara Cretulescu). La 18 ani dupa acest moment care i-a amarat intreaga viata, personajul interpretat de Iures, Radu, afla ca are un fiu cu Maria, intoarsa pentru prima data in tara. Astfel, secrete ascunse din 1989 incoace ies la iveala.

Scenariul scris de Eva Sarbu se vrea o poveste despre dragoste, prietenie si tradare pe timp de teroare, despre minciuna si ecoul ei in timp, despre adevar si pretul lui.

Din distributie mai fac parte Horatiu Malaele si Monica Ghiuta.

In ultimii trei ani, Marcel Iures a jucat in productii straine ca "The Tulse Luper Suitcases, Part 2: Vaux to the Sea", "Layer Cake", "Goal!", "Isolation" si "Piratii din Caraibe: La capatul lumii

Source: Romantica

02-08-2007

Actorul Marcel Iures - care a putut fi vazut in ultimii ani in mai multe filme straine - revine pe ecrane intr-un film romanesc ce va avea premiera pe 28 septembrie: "Logodnicii din America", in regia lui Nicolae Margineanu. Iures joaca rolul unui fost pilot de avion care nu s-a opus Securitatii si nu a fugit in America pentru a fi alaturi de logodnica lui

Source: Ziarul Online

Source: Apropo

Actorul Marcel Iures

Marele actor Marcel Iures, care împlineste astazi 56 de ani, îsi sarbatoreste ziua de nastere la Alexandria. Motivul? El este presedintele de onoare al Festivalului National de Teatru Tânar "Ideo Ideis". Redactia ziarului "AZI" îi doreste cât mai multe realizari profesionale. La multi ani!

     De ziua sa de nastere, marele actor de teatru si film, Marcel Iures, directorul Teatrului Act, se afla în orasul Alexandria. Motivul? Astazi debuteaza cea de-a doua editie a Festivalului National de Teatru Tânar "Ideo Ideis", iar Marcel Iures este presedintele de onoare al manifestarii, care se va încheia pe 9 august. Festivalul organizat de liceenii din Asociatia Culturala T.E.T.A. si sustinut de Fundatia Anonimul, are un caracter competitional. Alaturi de Marcel Iures, în juriu se mai afla tinerii actori Andi Vasluianu, Marius Manole, moderatorul emisiunii "Garantat 100%" de la TVR 1 Catalin Stefanescu, profesor UNATC Bucuresti si critic de teatru Ana Maria Nistor si scenografa Alina Herescu. Ei vor avea de evaluat jocul a 11 trupe înscrise în concurs. Pe lânga competitie, evenimentul cuprinde ateliere de teatru, proiectii de filme si câteva evenimente speciale. Atelierele de teatru vor avea loc între 6 si 8 august si vor fi sustinute de studenti de la Universitatile de Teatru din toata tara. Liceul Pedagogic "Mircea Scarlat" din Alexandria gazduieste în fiecare seara, "Cinemateca târzie", în cadrul careia sunt proiectate filme europene ce nu pot fi vizionate în cinematografe. Evenimentele speciale, oferite de sponsorii festivalului, vor fi un spectacol de dans produs de Centrul National al Dansului din Bucuresti si trei spectacole de teatru: Fluturii sunt liberi de la Teatrul Foarte Mic, Cui i-e frica de Virginia Woolf?, montare a Studioul de Teatru Casandra si Crima si pedeapsa, o productie UNATC Bucuresti.
     Imediat dupa ce îsi va încheia misiunea ca presedinte de onoare al juriului, Marcel Iures se va îndrepta catre Delta Dunarii. Dar nu pentru ca sa-si petreaca vacanta, ci în calitate de presedinte al unui alt important juriu. Este vorba despre Festivalul International de Film Independent "Anonimul", ajuns la editia a IV-a, si care va începe la Sfântu-Gheorghe pe 13 august. Aici, timp de o saptamâna, pâna în 19 august, Marcel Iures va viziona atât productiile venite din întreaga lume, dar si câteva creatii românesti.

Marcel Iures - care a putut fi vazut in ultimii ani in mai multe filme straine - revine pe ecrane intr-un film romanesc ce va avea premiera pe 28 septembrie: "Logodnicii din America", in regia lui Nicolae Margineanu. 
Actorul si regizorul au mai colaborat la "Faimosul paparazzo" (1999). De data aceasta, Iures joaca rolul unui fost pilot de avion care nu s-a opus Securitatii si nu a fugit in America pentru a fi alaturi de logodnica lui, Maria (Tamara Cretulescu). La 18 ani dupa acest moment de lasitate care i-a amarat intreaga viata, personajul interpretat de Iures, Radu, afla ca are un fiu cu Maria, intoarsa pentru prima data in tara. Totul se intampla la casa de la Snagov a lui Radu si a sotiei sale, unde secrete ascunse din 1989 incoace ies la iveala.
Maria afla ca sotia lui Radu, colaboratoare a Securitatii (Maria Ploae), a planuit s-o faca sa plece in America. Radu descopera ca sotia lui a stiut dintotdeauna ca Maria era insarcinata cand a parasit Romania. Toate aceste lucruri tinute ascunse ii afecteaza pe copiii protagonistilor.

Scenariul scris de Eva Sarbu se vrea o poveste despre dragoste, prietenie si tradare pe timp de teroare, despre minciuna si ecoul ei in timp, despre adevar si pretul lui.

Din distributie mai fac parte Horatiu Malaele si Monica Ghiuta.

In ultimii trei ani, Marcel Iures a jucat in productii straine ca "The Tulse Luper Suitcases, Part 2: Vaux to the Sea" (regia Peter Greenaway), "Layer Cake" (regia Matthew Vaughn), "Goal!", "Isoltation" si "Piratii din Caraibe: La capatul lumii". Dupa "Logodnicii din America", el va putea fi vazut in filmul pe care Francis Ford Coppola l-a realizat in Romania, inspirat de Mircea Eliade: "Youth Without Youth"/"Tinerete fara tinerete".

Source: Stilfeminin

Marcel Iures jurizeaza teatrul tanar

Festival. Cea de-a doua editie a Festivalului National de Teatru Tanar IDEO IDEIS  incepe joi la Alexandria.

Organizat de liceenii din Asociatia Culturala T.E.T.A., IDEO IDEIS reuneste pana pe 9 august 151 de participanti si 11 trupe romanesti. Juriul e format din Marcel Iures - presedinte, Andi Vasluianu, Catalin Stefanescu, Ana Maria Nistor, Marius Manole si Alina Herescu. Paralel cu spectacolele, se vor tine ateliere de teatru.

Festival. Cea de-a doua editie a Festivalului National de Teatru Tanar IDEO IDEIS  incepe joi la Alexandria.

Organizat de liceenii din Asociatia Culturala T.E.T.A., IDEO IDEIS reuneste pana pe 9 august 151 de participanti si 11 trupe romanesti. Juriul e format din Marcel Iures - presedinte, Andi Vasluianu, Catalin Stefanescu, Ana Maria Nistor, Marius Manole si Alina Herescu. Paralel cu spectacolele, se vor tine ateliere de teatru.

Marcel Iures, nascut pe 2 august 1951, a primit de doua ori titlul de cel mai bun actor roman.

Numele sau este recunoscut si pe plan international.

EVZ: Sunteti presedintele juriului la Festivalul National de Teatru in limba romana pentru Adolescenti IDEO IDEIS. Ce impresie v-a lasat acest festival organizat la Alexandria? 
Marcel Iures: Este impresionant ce se intampla acum in acest oras. Nu are teatru, dar tinerii participanti sunt foarte talentati. M-a impresionat cat de implicati sunt, motiv pentru care incerc sa ajut cat pot. Chiar astazi plec din nou acolo.

Sunteti protagonist in cel mai recent film al lui Nicolae Margineanu, „Logodnicii din America”. Ce parere aveti despre pelicula?
Nu am vazut-o, desi filmarile au inceput acum un an si in curand va avea loc premiera (n.r. -  pe 28 septembrie). Am auzit insa impresii pe marginea filmului si am inteles ca deja este inscris la diferite concursuri si festivaluri. Asadar, ecourile sunt grozave.

Ati jucat in numeroase filme peste hotare. Cum ati fost primit la Hollywood de catre actori, regizori?
M-am simtit aproape de fiecare data ca in tara. Nici vorba de discriminare. Singurul inconvenient este ca acolo nu gasesti mancarea de acasa.

Source: Evenimentul Zilei

Tricoul lui Chivu merge la licitatie

La eveniment sunt asteptati aproximativ 500 de oameni, printre care Amalia si Ilie Nastase, Marcel Iures, Gabriela Szabo si Ion Tiriac.

Source: europafm.ro