Marcel Iures face stagiune de vara la Teatrul ACT

    
   

29-06-2007

    
                 
   

   
         
   

Cel mai recent spectacol, în care Marcel Iures joaca la teatrul sau independent, „Capra sau Cine e Sylvia?”, de Edward Albee, va avea noua reprezentatii la Teatrul ACT, între 7 si 22 iulie.Într-o perioada în care majoritatea teatrelor îsi închid portile pâna la toamna, Teatrul ACT propune o stagiune de vara cu noul spectacol regizat de Alexandru Dabija.

    
         
   

O productie Teatrul ACT si ArCuB (Centrul de proiecte culturale al Primariei), „Capra sau Cine e Sylvia?” îi are în distributie pe Marcel Iures, Emilia Dobrin, Constantin Draganescu si Marius Damian.

Spectacolul, care a avut premiera la sfârsitul lunii aprilie, a fost bine primit de critica, în special datorita rolului facut de Iures. El a colaborat din nou cu regizorul Alexandru Dabija, dupa spectacole precum „Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard si „Ultima banda a lui Krapp” de Samuel Beckett.

    
   

Source: Gandul

    
         
         
   

Remember Mateiu Caragiale

    
   

06-06-2007

    
         
   

   
         
   

Nuvela scriitorului, in lectura lui Marcel Iures, lansata pe un audiobook. Doinel Tronaru
atmosfera, lectura si mister a promis  Editura Humanitas pentru o lansare mai speciala: nu o carte de data aceasta, ci cel mai nou CD din colectia de audiobook-uri, cu textul nuvelei "Remember" de Mateiu I. Caragiale. Capodopera scriitorului se bucura, pe acest CD, de lectura actorului Marcel Iures. Evenimentul de lansare a avut loc in spatiul primitor al Teatrului Act – teatru caruia actorul Iures ii este unul dintre principalii

fondatori. Locul intim si racoros te facea putin sa uiti de caldura inabusitoare a serii de afara. Cu totul, organizatorii incercau sa sugereze atmosfera cuvintelor lui Mateiu din "Remember": "Aceasta intamplare traita a fost un vis numai sau vreo istorie citita ori auzita undeva, candva demult".
Daca actorul Marcel Iures, cel care isi imprumuta vocea pe CD lecturii minunatului text al lui Mateiu Caragiale, a vorbit putin, explicand de ce a acceptat oferta Editurii Humanitas, directorul editurii, Gabriel Liiceanu, a facut practic serviciile de gazda, intretinandu-i pe cei prezenti cu un speech admirabil, prin eruditie si profunzime. "Cred ca urechea e un organ care inca are autonomie intr-o lume in care zarva, zgomotul si cacofonia par inevitabile. Ideea in sine de a te adresa urechii mi se pare extraordinara", a spus Marcel Iures despre resorturile colaborarii sale cu Humanitas Multimedia. Aceasta va fi continuata si cu alte proiecte comune, cel imediat urmator fiind "Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara" de Vasile Voiculescu.
"Eram in masina si am avut un soc cand am auzit vocea lui Iures", a marturisit Gabriel Liiceanu fascinatia pe care i-a provocat-o lectura atat de speciala a inzestratului actor. "Am tras pe dreapta si nu am luat-o din loc pana cand nu am terminat auditia CD-ului". "Este o minune aceasta sculptura a unui cuvant in spatiu", a mai spus directorul editurii. Dupa ce si-a descris relatia sa personala cu textul nuvelei lui Mateiu, Gabriel Liiceanu a concluzionat: "Cred ca nu exista o voce mai potrivita decat a lui Marcel Iures pentru naratorul din Remember".
Tot Gabriel Liiceanu a dat celor prezenti numeroase detalii despre istoria audiobook-urilor si despre situatia actuala a acestei piete editoriale mai speciale, comparativ cu alte zone geografice si culturale, detalii putin cunoscute de altfel. Toata povestea a inceput, ca in multe altele, in America, locul in care nu exista timp sau el este pretuit foarte mult, in anii ’30, dar piata s-a copt cum trebuie de-abia 50 de ani mai tarziu, in anii ’80; tarile occidentale s-au aliniat la acest trend, dar foarte timid. Statele Unite au avut, pentru acest fapt, doua circumstante favorizante: distantele mari de parcurs si cultul automobilului. In prezent, in SUA exista 80 de mari edituri specializate, care editeaza numai audiobook-uri. La noi, in Romania, doar doua: Humanitas Multimedia (40 de titluri pe an) si Casa Radio (20 pe an). In SUA, sunt 72.000 de titluri noi pe an, la noi doar 70. 20% din familiile americane traiesc cu audiobookuri, la noi... Lanturile de librarii care ofera exclusiv acest gen au un catalog de 25.000 de titluri.
Daca ne mutam mai in Europa, in Germania se scot 12.000 de titluri pe an, din care 700 de titluri noi. Bestseller-ul care a lansat practic piata aici a fost "Harry Potter", vandut intr-un milion de exemplare. In SUA, raportul audiobook-urilor fata de cartea tiparita este de 8%, iar in Franta este de 3%. Interesant ce titluri gasesti in Franta, tara cu o puternica traditie culturala: integrala Proust – ore de lectura care se mai si vand! – sau conferinte ale unor cunoscuti profesori de filozofie, care se vand in 100.000 de exemplare. In Romania, cel mai de succes titlu este "De ce iubim femeile" in lectura autorului, Mircea Cartarescu, vandut in 5.000 de exemplare. Beneficiul principal al acestei oferte editoriale este asa-numitul multitasking, la noi ele se asculta pe drum, la slujba si acasa, dar exista si un mic grup de ascultatori pursange, care nu fac nimic altceva in momentul auditiei. Cartile vorbite scoase pana acum de Humanitas – eseuri, literatura sau bibliografie scolara – au fost fie in lectura autorilor (A. Plesu, G. Liiceanu, H.R. Patapievici, Cartarescu), fie in lectura unor actori (Oana Pellea, Ion Caramitru, Victor Rebengiuc si, acum, Marcel Iures).
Gabriel Liiceanu si-a descris si traseul relatiei sale cu "Remember", pe care a citit-o in adolescenta fara sa inteleaga de fapt nimic, mai tarziu un cuplu de romanisti homosexuali germani i-a prezentat-o ca pe un "masterpiece" al nuvelei homosexuale, iar acum este uimit de bogatia de sensuri incifrata in opera. "Enorma ambiguitate a acestei povesti, una dintre cele mai minunate piese literare scrise in limba romana, tine de taina identitatii. Mateiu avea un cult al tainei, intr-o lume in care misterul, taina, discretia incepeau deja sa nu mai fie respectate", a afirmat apreciatul filosof.
Cand Mateiu scria "Remember" sau "Craii...", literatura decadentismului, fin de sičcle, isi epuizase de mult potentialul in Occident. Expresie a lipsei noastre de sincronie, Mateiu impersona in interbelic pe Calea Victoriei tipul dandy-ului occidental ("crearea seductiei feminine prin mijloace masculine"), afirmat de englezul Brummell cu 100 de ani inainte!

Source: Romania Liberia

    
         
         
   

Aubrey cu Marcel Iures

    
   

06-06-2007

    
         
   

   
         
   

Marele actor Marcel Iures îl interpreteaza pe Aubrey de Vere în audiobookul "Remember", de Mateiu Caragiale, aparut la Editura Humanitas Multimedia, în colectia "Audiofiction".

     Stagiunea teatrala e pe sfârsite, dar înca se mai petrec evenimente demne de luat în seama. Luni, 4 iunie, la Teatrul ACT, s-a lansat audiobookul Remember, un microroman scris de Mateiu Caragiale, realizat de Editura Humanitas Multimedia, în colectia "Audiofiction", în lectura lui Marcel Iures. Gabriel Liiceanu, prezent la lansare, a remarcat faptul ca Remember este "una dintre cele mai minunate piese literare scrise în limba româna", la care a depistat o "enorma ambiguitate". Personajul Aubrey de Vere, interpretat de Marcel Iures nu are nici identitate onomastica, nici identitate civila, iar cea sexuala este "profund incerta". "Splendoarea relatiei care se naste între acest tânar si narator este bazata pe discretie. Unul nu spune nimic, celalalt îl întrece neîntrebându-l nimic", a comentat Liiceanu. La rândul sau, Marcel Iures a spus ca audiobook-ul Remember face parte dintr-un proiect mai amplu, în care vor fi incluse Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginara, de Vasile Voiculescu, precum si alte titluri. "De ce am acceptat aceasta colaborare? Îmi place foarte mult opera lui Mateiu Caragiale. Personajele lui sunt extrem de misterioase. Cred ca trebuie redat misterul care ne impune un alt tip de atitudine. Mai cred ca urechea e un organ care înca are autonomie într-o lume în care zarva, zgomotul si cacofonia par inevitabile. Ideea în sine de a te adresa urechii mi se pare extraordinara" - a marturisit Marcel Iures. Actuala stagiune a fost pentru Teatrul ACT si directorul lui, actorul Marcel Iures una foarte plina. Ca actor el poate fi vazut în montarile de succes Creatorul de teatru, Ultima banda a lui Krapp, sau în recenta premiera Capra sau cine e Sylvia, toate în regia lui Alexandru Dabija. De asemenea, îl puteti vedea la Teatrul Bulandra în spectacolul Henric al IV-lea, în regia lui Liviu Ciulei. Ca manager, el continua sa încurajeze creatia tânara. Recent, regizorul Marcel Top a montat spectacolul Demonul rosu, de Hideki Noda. Proiectul pe care l-a început cu Humanitas Multimedia este foarte interesant si se adauga celorlalte performante ale acestui mare actor de teatru si film.

    
   

Source: AZI

    
         
         
   

Marcel Iures pregateste înca doua audiobook-uri la Humanitas

    
    05-06-2007    
         
       
         
   

Actorul Marcel Iures îsi va pune vocea pe „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginara” de Vasile Voiculescu si pe înca un audiobook de la Humanitas Multimedia, dupa ce a lansat luni, la Teatrul ACT, „Remeber” de Mateiu Caragiale.

„Una dintre cele mai minunate povestiri scrise vreodata în literatura româna”, dupa spusele directorului editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu, „Remeber” a fost conceputa prima data în 1911, în timpul promenadelor nocturne de la sosea, si publicata initial în 1921, în revista "Viata româneasca". Povestirea este republicata în 1924 de editura "Cultura Nationala".

În opinia lui Liiceanu, „nu ar fi existat o voce mai potrivita” decât cea a lui Iures pentru povestirea lui Mateiu Caragiale.

„Aceste pagini sunt extrem de misterioase”, a spus Marcel Iures. „Cred ca trebuie redat misterul. Când povestim ceva misterios, partea umana din noi creste foarte tare.”

Actorul a spus ca e de parere ca „urechea este un organ care înca are o prospetime, într-o lume în care zarva si zgomotul par inevitabile. Ideea în sine de a te adresa urechii mi se pare extraordinara prin substanta ei.”

„Urechea a ramas oarecum proaspata la om. Ochiul e obosit pentru ca e prea înfometat, mirosul si gustul sunt agresate, echilibrul la fel, iar simtul tactil e aplatizat. A disparut emotia din foarte multe zone ale simtirii noastre. Dar urechea si-a pastrat un fel de prospetime.”

Gabriel Liiceanu a marturisit ca a avut un soc când a ascultat prima data audiobook-ul „Remember”.

„Eram pe o sosea în masina si mintea mea a fost captata de ce spunea Marcel Iures. Desi sunt un obisnuit al cuvântului, cu precadere cel scris, n-am aflat pâna atunci ce minune este sunetul unui cuvânt în spatiu. Eram eu în fata cuvântului care se plimba prin aer si m-a facut sa ajung la miracolul care este limba, într-o forma pe care n-o cunosteam.”

„Remember” abordeaza tema identitatii, pentru care Mateiu Caragiale avea un cult. Personajul sau, Sir Aubrey de Vere, nu are identitate precizata sub niciun aspect – nu i se stie numele adevarat, se stie doar ca are în jur de 20 de ani, naratorul nu stie unde sta, ci doar presupune, iar identitatea sa sexuala este profund incerta. Singurele elemente cunoscute sunt cele sapte safire pe care le poarta în mâna si culoare albastra a ochilor, a pielii mâinilor si de sub ochi, semn ca prin vine îi curge sânge nobil.

Întregul text „sta sub triumful non-identitatii”, a spus scriitorul. Chiar spre final, când are prilejul sa afle ceva despre Aubrey de Vere, naratorul refuza. „Este vorba despre o obsesie a tainei si a discretiei, într-o lume dominata de flecareala, în care nimic nu mai e intim. Este o nevoie fundamentala de discretie, de intim, de taina”

   
    Source: Newsin.ro    
         
         
   

Cui i-e frica de zoofilie?

    
   

30-04-2007

    
         
   

Cea mai noua premiera a Teatrului Act il readuce in lumina reflectoarelor pe Marcel Iures (foto) in rolul unui zoofil.

    
         
   

   
         
   

Poate cea mai datatoare de nelinisti lucrare a venerabilului dramaturg american Edward Albee, creatorul celebrei piese „Cui i-e frica de Virginia Woolf?“, „Capra sau Cine e Sylvia?“ pune problema ipocriziei societatii in materie de sexualitate, ataca din toata partile institutia familiei in general si a familiei crestine in particular, denuntind morala si atitudinea moralizatoare. Toate acestea sint prezentate, in modul cel mai subversiv cu putinta, sub forma unei comedii. Spectatorii rid si rid copios, pina ce, realizind ca nu e chiar risul lor, incepe sa li se faca rusine. Si, intr-adevar, cum poti sa rizi in hohote de drama unei femei care afla ca sotul ei, barbatul pe care-l iubise o viata intreaga, s-a indragostit la modul cel mai sincer cu putinta de o capra? Dincolo de amuzament, se deschide un hau teribil. Haul lipsei de credinta, haul acelui „daca nimeni nu ma judeca, pot face ce vreau“. Vazind aceasta piesa nu poti sa nu te intrebi pina unde poate merge omul cu exersarea liberului arbitru.

Albee, un homosexual militant, face aici o demascare, el smulge mastile spectatorilor, facindu-i sa-si recunoasca ipocrizia.

Un zoofil convingator

Distributia spectacolului de la Act este excelenta. Marcel Iures reuseste sa-si construiasca nu numai un personaj credibil, ci si unul pe deplin uman. El sufera si o iubeste cu convingere pe Sylvia, iar faptul ca aceasta e o capra pare doar un accident nefericit. In plus, el crede cu tarie ca dragostea ii este impartasita. Din pacate, Albee nu i-a dat cuvintul si caprei pentru a lamuri si acest aspect. Spectatorul ajunge sa-l simpatizeze pe barbatul indragostit de capra, asa cum empatizeaza cu sotia lui (excelent interpretata de Emilia Dobrin) si cu fiul sau homosexual. Singurul personaj care are o misiune ingrata este cel al prietenului, vocea moralizatoare a constiintei sau a societatii.

Constantin Draganescu face si el un rol de zile mari - prietenul de o viata, omul simplu, ce credea ca stie bine sa desparta apele, nu mai intelege nimic din ce se intimpla. Regizorul Alexandru Dabija si actorii din distributie au ramas dupa premiera la o discutie cu spectatorii. Concluzia discutiilor a fost ca piesa este o comedie care iti da fiori.

    
   

Source: Cotidanul

    
         
         
   

Gala UNITER

   
   

07-04-2007

    
         
   

   
         
   

Bogdan Zsolt, Coca Bloos si Mihai Maniutiu, vedetele Galei UNITER pe anul 2003

Luni seara s-a desfasutrat cea de-a XII-a editie a Galei Premiilor UNITER. Ion Caramitru, presedintele Uniunii, si-a facut din nou numarul, la fel de proaspat, dar nu la fel de original. Gala nu a fost spectaculoasa, ca in alti ani, iar cele mai multe premii nu au reusit sa fie o surpriza. In cazul catorva dintre distinctii s-a simtit din nou dragostea Uniter pentru clasicism si nevoia de premii pentru popularitate, nu pentru talent. In rest, toate bune, au fost recunoscute munca si talentul unor oameni mai noi sau mai vechi, unii dintre ei din pacate necunoscuti publicului bucures-tean. Tanara actrita Szalma Haj-nalka a primit premiul de debut pentru un rol jucat la Odorheiu Secuiesc, iar Bogdan Zsolt a luat premiul pentru Cel mai bun actor pentru un rol jucat la Cluj.

"Oblomov", cel mai bun spectacol
Mihai Maniutiu a luat premiul de regie pentru spectacole jucate la Sibiu si Cluj. Marele castigator al serii a fost spectacolul "Oblomov", de Goncearov, care pe langa premiul pentru Cel mai bun spectacol al anului 2003, a mai primit si premiul pentru Cea mai buna scenografie, prin Dragos Buhagiar.

Roluri secundare premiate
Daca la capitolul Cel mai bun spectacol sunt dubii, atunci la sectiunea Cel mai bun actor intr-un rol secundar, cu siguranta trebuia sa castige Sebastian Papaiani, in dauna lui Tudor Chirila al carui singur merit pe scena, in "A douasprezecea noapte", a fost ca era solistul de la "Vama Veche". In cazul lui Chirila numai popularitatea i-a asigurat premiul. UNITER ar fi trebuit sa ia modelul altor premii si sa acorde distinctii ex-aequo, pentru ca, desi Coca Bloos merita orice fel de premiu posibil pentru rolurile pe care le face, Antoaneta Zaharia i-a tulburat pe toti cei care au vazut-o in rolul "Copila" din "De ce fierbe copilul in mamaliga". Pentru acelasi spectacol, Adriana Trandafir a fost desemnata Cea mai buna actrita in rol secundar.

De remarcat ca AICT - Asociatia Internationala a Criticilor - si British Council au dat un premiu echipei care a creat DramAcum, un proiect de promovare a dra-maturgiei contemporane. Este vorba despre Andreea Valean, Gianina Carbunariu, Radu Apostol, Alexandru Berceanu si lector Nicolae Mandea. De remarcat este ca UNITER si-a adus aminte de unul din monstrii sacri ai teatrului romanesc, David Esrig, autoexilat in Franta de aproape 30 de ani. Acesta si George Banu au fost cele doua prezente extraordinare in cadrul Galei UNITER, amandoi veniti din Franta pentru a asista la acest eveniment.

Cei mai buni slujitori ai Thaliei
Premiul de excelenta: Marcel Iures

Cea mai buna actrita in rol principal - Coca Bloos - Domnisoara Rasch, in "Norocul ii ajuta pe cei indrazneti", la Teatrul Act, si "Ofelia" in "Ich bin Ophelia", la Clubul Prometheus

Cel mai bun actor in rol principal - Bogdan Zsolt - Faust tanar in "Tragica istorie a doctorului Faust" la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca.

Debut - Szalma Hajnalka - Nina Zarecinaia in "Pescarusul" de A.P. Cehov, Teatrul "Tomcsa Sßndor", Odorheiu Secuiesc.

Scenografie - Dragos Buhagiar, pentru "Oblomov", Teatrul "L.S. Bulandra"

Critica teatrala - Cristina Modreanu, pentru lucrarea "Sah la regizor"

Cea mai buna actrita in rol secundar - Adriana Trandafir - Mama din spectacolul "De ce fierbe copilul in mamaliga", la Teatrul Odeon

Cel mai bun actor In rol secundar - Tudor Chirila - Malvolio in "A douasprezecea noapte", la Teatrul de Comedie

Cea mai buna regie - Mihai Maniutiu, pentru "Experimentul Iov" la Teatrul "Radu Stanca", Sibiu si "Tragica istorie a doctorului Faust", Teatrul Maghiar din Cluj - Napoca.

Cel mai bun spectacol - "Oblomov", regia Alexandru Tocilescu la Teatrul "L.S. Bulandra"

Premii pentru intrega activitate: scenograful Romulus Fenes, criticii Alexandru Firescu si Constantin Gheorghiu, actrita Tamara Buciuceanu-Botez, actorul Ovidiu Iuliu Moldovan si regizorul David Esrig

Cea mai buna piesa romaneasca a anului: "Alegerea lui Alexandru Sutto" de Dumitru Crudu.

O nota personala:
imi doresc sa fiu si eu pe aceasta scena candva

    
   

Source: Poezie.ro