Made In Romania    
   

17-05-2006

    
                 
       
         
    Marcel Iures este unul dintre cei mai apreciati actori de teatru si film din Romania. Dupa Revolutie, a plecat in Statele Unite si, intr-un timp scurt, a reusit sa-si faca un nume si in Cetatea filmului american. Plecarea nu a fost definitiva, deoarece actorul s-a intors in tara si, mai mult, in1998 a investit in singurul teatru independent din Romania, Teatrul Act. Intre filmele straine in care Marcel Iures a jucat se numara: Pacificatorul (The Peacemaker, 1997), cu George Clooney si Nicole Kidman, Amen, regia Costa Gavras, Misiune imposibila (Mission Impossible, 1996), cu Tom Cruise, Jon Voight si Jean Reno, Interviu cu un vampir (Interview with the Vampire, 1994), cu Brad Pitt, Antonio Banderas, Christian Slater si Tom Cruise, Razboiul lui Tom Hart (Hart's War, 2002), cu Bruce Willis si Colin Farrell. Anul 2005 i-a adus si un rol in Goal!, un film despre viata fotbalistului sud-american Santiago Munez. In film apar cateva vedete de fotbal in propriul rol, ca Beckham, Zidane et    
    Source: ??    
         
         
    Patru Hamleti au vorbit romaneste    
    15-04-2006    
         
   

De cind incepe sa recite cu creionul intre dinti „capra-sare-piatra-piatra-crapa-n-patru“, tinarul actor se viseaza Hamlet.

Ion Caramitru a intrat in topul celor mai buni interpreti ai lui Hamlet, intr-o evaluare facuta de Michael Boyd, regizor de prestigiu la Royal Shakespeare Company. Intr-un top autohton, noi va mai propunem, alaturi de Hamletul lui Caramitru, inca trei, in total un careu de printi danezi: Caramitru - nebunul intelept, Adrian Pintea - filosoful, Sorin Leoveanu - melancolicul, si Marcel Iures - clovnul. Iata povestea lor.

Intilnirea

    
         
       
         
    Bulandra", 1985: M-am intilnit prima data cu Hamlet in anul I de facultate. Am aprofundat "cunostinta" in anul II, pentru ca in anul III sa il joc la Casandra, intr-un spectacol in regia lui Ion Cojar. Soarta a facut ca, peste 20 de ani, la Teatrul "Bulandra" sa apara un regizor englez, Richard Eyre, care este acum directorul Teatrului National din Londra. Eyre a fost invitat sa puna o piesa, iar el a ales "Hamlet". A hotarit si distributia, cu mine in rolul principal si Gina Patrichi - regina. In cele din urma, nu a mai putut veni pentru ca i s-a oferit sa regizeze un film. Tocilescu, care avea la activ doua spectacole de exceptie, "Cabala bigotilor" si "Tartuffe", a acceptat sa continue lucrul inceput de Richard Eyre.

Adrian Pintea, Hamlet in regia lui Tompa G�bor, Teatrul National din Craiova, 1997: Nu cred ca intilnirea mea cu Hamlet a fost intimplatoare, pentru ca nimic din ce se petrece in viata unui actor nu este intimplator. Rolurile harazite te asteapta si apar la timp. Deci: la timp!

Marcel Iures, Hamlet in regia lui Liviu Ciulei, Teatrul "L.S. Bulandra", 2000: Prima oara ne-am intilnit in anul trei de facultate, apoi ca spectator al "Hamlet"-ului cu Adrian Pintea, apoi pe film cu Laurence Olivier, Derek Jacobi si Smoktunovschi. Si apoi, in 2000...

Sorin Leoveanu, Hamlet in regia lui Vlad Mugur, Teatrul National din Cluj, 2001, piesa considerata testamentul artistic al marelui regizor: Daca intilnirea cu un rol mare se face in regia unui mare artist, ca in cazul meu, atunci viata, sperantele si teatrul ajung, cred eu, la ceea ce se cheama adevar. Talentul unui actor daca nu este ocrotit, ingrijit si curatat de oameni de valoare se pierde asa de repede in Romania de azi!

    
         
   

Feelingul din timpul lucrului

Pintea: Fericit. Matur profesional. Magic. Implinit.

Leoveanu: Perioada aceea a fost una destul de confuza, dar si plina de sentimente puternice pe care le intilnesti rar. Totdeauna am avut impresia ca nu ma pot bucura deloc de rol din pricina mortii domnului Vlad Mugur.

Iures: Ma durea foarte tare capul, motiv pentru care mi-am interzis sa duc mina la cap cind il jucam. Am cazut de acord cu domnul Ciulei ca este absolut pleonastic ca un actor care gindeste sa-si duca mina la cap.

Caramitru: Determinare. Pentru ca aveam nevoie de un text viu, ne-am apucat cu totii, regizor, actori, secretari literari, sa lucram la traducere. Am luat versiunea originala, traducerile romanesti, franceze, italiene si, supervizati de Nina Cassian, dupa noua luni de munca, am ajuns la o versiune care utiliza un limbaj modern, violent pe alocuri, care a constituit obiectul unei cenzuri salbatice. Furie: le-am zis celor de la partid ca am trimis o scrisoare surorii mele in Elvetia, scrisoare ce urma sa ajunga la Europa Libera, ca sa afle lumea ca, iata, cenzorii Romaniei ii interzic pe autorii clasici. Unde s-a mai vazut sa il interzici pe Shakespeare? Victorios: spectacolul s-a jucat asa cum l-am conceput noi: cinci ore, fara nici macar o replica taiata din text. Si toate montarile ulterioare au folosit traducerea noastra.

Exista viata dupa Hamlet?

Pintea: Sigur ca exista viata dupa Hamlet. Hamlet este ca o coroana imperiala. Nu se poarta decit la ceremonii. Dar viata nu inseamna ceremonii, ci munca de zi cu zi pentru a merita sa participi la ele.

Caramitru: Sigur. Sa nu construim false statui si iluzii. Sigur ca este, poate, rolul care te solicita cel mai mult fizic si psihic. Hamlet cara practic in spate intreaga piesa. Richard III sau Regele Lear se mai „odihnesc“ cite putin, Hamlet nu.

Leoveanu: Trebuie! Trebuie?

Iures: Pai, daca exista si viata dupa moarte?

Ce alege Hamlet: „a fi“ sau „a nu fi“?

Pintea: Hamlet nu apuca sa aleaga. Destinul alege pentru el. Este tragic, dar mai bine asa decit sa faci tu insuti o alegere proasta.

Iures: Da, a ales „a fi“ sau „a nu fi“.

Leoveanu: Este incapabil sa aleaga, indiferent de nivelul la care ar trebui sa o faca.

Caramitru: In regimurile totalitare, Hamlet a fost vazut ca un personaj subversiv. De altfel, motivul pentru care Shakespeare insusi plaseaza actiunea in Danemarca este ca si pentru Anglia elisabetana ce voia Hamlet era cam mult. „A fi sau a nu fi“, a trece sau nu la lupta. In comunism, o astfel de replica putea fi vazuta ca un viol antistatal. In ’89, Hamletul din noi a trecut la actiune. Asa ca Hamlet a ales „a fi“, dar aceasta alegere l-a condus la „a nu fi“.

Amintiri

Pintea: Emotia colosala pe care o transmitea Oana Pellea, caldura, prietenia curata si uriasa a lui Mihai Constantin, fratia frumoasa a trupei din Craiova, publicul si prima imagine tulburatoare a celei care mi-a devenit sotie.

Leoveanu: Cel mai acut am simtit ca tristetea si fericirea au mers mina-n mina. Cele mai frumoase si sincere amintiri sint cu publicul din Cluj, actorii Nationalului si tehnicul, care au iubit tot ce s-a intimplat acolo. Datorita lor, totul a fost mai frumos.

Iures: Felul nostru de a juca... Ma intreb daca va spune ceva ideea de „spate in spate“. Era modul de lupta al samurailor in faza lor terminala ca grup.

Caramitru: Premiera a avut loc in noiembrie 1985. Romania era in plina dictatura, programul TV era de doua ore, pe strazi, noaptea, nu vedeai nici un felinar aprins, afara erau minus 15 grade, iar spectatorii veneau la teatru imbracati ca pentru o calatorie in Siberia. Dupa ’90 au inceput turneele cu cronici exceptionale peste tot in lume. Spectacolul si-a incheiat cariera la Teatrul Odeon din Paris, in februarie ’92, cind, pentru ca implineam 50 de ani, am hotarit sa nu mai joc Hamlet. L-am jucat de peste 200 de ori, vreme de sapte ani. As fi putut aplica la Guinness Book.

Sfaturi pentru un viitor Hamlet

Caramitru: Sa creada.

Iures: Daca se pregateste deja sa-l joace, e prea tirziu. Daca inca se gindeste ce-ar fi dac-ar fi sa fie Hamlet, i-as zice

ce-i spune Merlin regelui Arthur: „Gindeste-te si iar gindeste-te“.

Leoveanu: Sa joace impotriva textului.

Pintea: Sa aiba incredere in el insusi. Fiecare actor din lume are in el Hamletul personal, inimitabil

    
    Source: cortidianul.ro